Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade

luni, 15 octombrie 2012

De ce Dacia? Ciudatul nume al unei provincii

Scris de Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen în 2012, după articolul „Dacia” de Jarl Gallén în Kulturhistorisk Leksikon for Nordisk Middelalder vol. 2, col. 608-610, Copenhagen 1957. Versiunea daneză a acestui articol a fost publicată de Universitatea din Copenhaga, în Secţiunea Cercetări Nume, 2012.

Când Ordinul Predicatorilor, în 1226-1228, a decis ca cele trei regate Scandinave (Danemarca, Norvegia şi Suedia) trebuie să formeze o singură provincie în cadrul Ordinului, a fost ales numele Dacia. O alegere identică a numelui, a fost făcută de către colegii Mendicanţi din Ordinul Friars Minor, când ţările nordice, în termini franciscani, au fost separate provincial de Saxonia în 1239.

În imagine: Sigla Ordinului Dominican, abaţia provinciei Scandinave Dacia. Textul de pe marginea siglei spune: „S' PRIORIS PROVINCIALIS DACIE ORDI PREDICATORE” („Sigla abaţiei provinciei Dacia a Ordinului Predicatorilor”).
Dar de ce Dacia? Provincia făcea referire desigur la Danemarca şi locuitorii ei, Danezi sau Dani şi atunci de ce nu s-a numit Dania? Acest nume latin, a fost ocazional utilizat pentru Danemarca în Evul Mediu, dar Dacia era un nume mult mai utilizat, atât pentru Danemarca cât şi pentru întreaga regiune scandinavă şi a fost înlocuită cu mai logica variantă Dania, după Evul Mediu. Dar cum au ajuns ţiunuturile danezilor să fie numite Dacia? Lingvistic, există o diferenţă destul de mare între cele două nume şi după cum vom vedea, arealele geografice deasemea. În jurul anului 0, Dacia era numele unei ţări din Europa central-răsăriteană, corespunzând prezentelor Ungarii şi provinciei româneşti Transilvania. Conexiunea cu Danemarca medievală şi Scandinavia, pare să se bazeze pe o confuzie cu originile în antichitatea târzie. Sau mai degrabă, autorii din antichitatea târzie aveau dreptate, fiind înţeleşi greşit ulterior.
Hartă a provinciei Dacia din Europa răsăriteană. Harta se bazează pe mărturiile scrise ale geografului şi matematicianului Ptolemeu (cca.150 d.Hr.), reconstruită cartografic într-un atlas din sec. al XVI-lea. Pentru orientare geografică, Marea Neagră este indicată jos în stânga iar strâmtoarea Bosfor în dreapta, în timp ce râul care formează graniţa sudică este Dunărea.

Unul dintre ei, a fost istoricul şi geograful Paulus Orosius (cca. 400 d.Hr.), care ştia că «Dacia, acolo unde se află şi Gothia», se află între Alania şi Germania. Această formulare a fost copiată de către Isidor din Sevilla (cca. 600 d.Hr.), ambii autori fiind foarte populari şi citaţi în Evul Mediu. Goţii erau un popor care se presupune că se trăgeau din Scandinavia, dar în perioada Marilor Migraţii (cca. 400-800), au migrat spre sudul Europei şi mai târziu au migrat înspre vest prin Euopa Răsăriteană iar mai târziu, înspre vest prin Europa Sudică. Plasarea Daciei de către Orosius şi Isidor corespunde peroadei „răsăritene” a goţilor din acest punct de vedere, probabil un punct de vedere corect, dar afirmaţia vecinătăţii dintre Dacia şi migratorii goţi, este mai târzie, aparţinând istoricilor medievali, prin care plasează anticul regat al Daciei (demult dispărut), în locuri mai nordice în vecinătatea Götalandului şi Gotlandului din Suedia. Primele plasări extinse ale Daciei în Scandinavia, se găsesc în cronicile a doi scriitori normanzi din sec. al XI-lea, Dudo din Saint-Quentin şi Guillaume din Jumieges, cu toate că ambii scriitori erau conştienţi că membrii populaţiei Daciei se autodenumesc „Danezi” şi ţara lor se numeşte „Danemarca”. Dar această greşeală nu a câştigat teren cu adevărat decât la sfârşitul secolului al XII-lea, când administraţia papală, unde un cardinal, în 1192, într-o înregistrare, pur şi simplu a trecut Dacia, în loc de Danemarca. În urma acestui eveniment, termenele papal-ecleziastice standard, pentru regatul Danemarcei şi pentru biserica Scandinavă, au devenit „regio Dacia”, respectiv, „provincia Dacia”. Prin urmare, Dacia a fost o alegere normală pentru un nume de provincie în cazul a două ordine călugăreşti Mendicante în anii 1220-1230, când şi-au format provinciile Scandinave şi probabil, în urma acestui demers, s-a fundamentat „înşelătorul” nume. Învăţaţii danezi şi scandinavi, şi studenţii din străinătate (de exemplu din Franţa, Gemrania şi Italia) primeau adesea apelativul „de Dacia”, astfel termenul a început să se răspândească inclusiv în Scandinavia. Unul din primele exemple nordice se găseşte în Cronica Cisterciană a abaţiei Ryd de la sfârşitul secolului al XIII-lea care spune: „Dania que nunc Dacia” („Dania care se numeşte Dacia”). Pentru a face confuzia completă, Dacia (aşa cum s-a menţionat deja) se poate referi atât la regatul Danemarcei cât şi întregi regiuni nordice. Din această cauză, poate fi dificilă identificarea exactă a ariei la care se referă sursele medievale. În termeni Dominicani, totuşi, Dacia întotdeauna se referă la provincia ordinului, constituită din aşezările din trei regate nordice: Danemarca (cu Schleswig şi Estonia), Suedia (cu Finlanda şi Karelia) şi Norvegia (cu Insulele Faeroe, Islanda şi Groenlanda cu toate că aici nu au fost găsite aşezări Dominicane). Justificarea utilizării apropiate întegii regiuni scandinave, a unui termen care iniţial făcea referire la Danemarca, pare a fi acela că din Europa continentală, mai ales de la Roma, regiunea scandinavă era doar o prelungire a regatului danez. Arhiepiscopia daneză din Lund, pentru o perioadă relativ scurtă, a fost centrul metropolitan pentru biserica întregii regiuni scandinave. Chiar şi după separarea Norvegiei de Suedia, arhidiocezele şi bisericile provinciale, din secolele XII-XIII, erau tratate de către Biserica Romană în multe aspecte drept o provincie ecleziastică unitară. De exemplu, în Curia Papală din secolele XIII-XIV, exista un tribunal papal minor „de Dacia”, pentru ca în secolul al XV-lea, inchizitorii desemnaţi în Dacia să aibă în subordine întreaga Scandinavie. Într-o Europă medievală cu graniţe în continuă schimbare, papalităţii îi convenea să opereze cu unităţi administrative mai consistente, bazate pe limbi. Prin urechile Europei continentale, toate limbile scandinave păreau a fi daneză.

Centrul pentru Studiul Ordinului Dominican din Dacia. Johnny G.G. Jakobsen, Departamentul de Cercetări Scandinave, Universitatea din Copenhagen. 

BIBLIOGRAFIE: 
 Sursa: http://www.jggj.dk/Dacia.htm (2012) 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă rugăm ca înainte de a vă expedia mesajul să vă alegeți un nume pentru a nu crea confuzii în dezbateri. Mulțumim pentru înțelegere.
Dacă nu aveți de spus nimic constructiv, nu scrieți. Nu vor fi publicate comentarii lipsite de sens sau în care sunt atacate organizații naționaliste și membri ai acestora.
„Fiecare va trebui să știe că pentru atitudinea sa va răspunde. Nu poate trăi pe lume o nație dispusă la toate părerile, la toate atitudinile...”