71 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă: 3.000 de civili români uciși mișelește de sovietici

Pe 1 aprilie 1941, trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3.000 de civili români, locuitori de pe Valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de Nord, anexată de ruși, în teritoriile noastre.

Pe 28 iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum adresat României de către Uniunea Sovietică, administrația civilă și militară a țării noastre a fost obligată să se retragă din Basarabia și din partea nordică a Bucovinei. Imediat, în haosul creat, sute de familii românești au încercat să treacă în Bucovina ce nu fusese anexată de sovietici, dar s-au lovit de refuzul noii autorități de la Moscova, care a dat ordin ca oricine se apropie de granița proaspăt trasată să fie executat fără somație. Așa se face că, în noiembrie 1940, 40 de familii din Suceveni, alte câteva sute din Ostrița, Horecea, Șirăuți, Cotul Ostriței sau Buda au fost surprinse și decimate cu rafale de mitralieră de către soldații sovietici, supraviețuitorii și familiile acestora fiind ulterior deportați în Siberia.

"Cetăţenia română înseamnă trădare de stat în Ucraina" (video şi transcript)

Este un act de curaj să fii român în Ucraina şi să ceri cetăţenia română. Sergiu Dan (25 de ani) a făcut acest gest, a scăpat de Ucraina, dar plăteşte un preţ: Kievul îl vede acum ca pe un trădător şi când se duce acasă se declară turist de frica repercusiunilor asupra părinţilor.

Sergiu spune că nu vrea să se întoarcă în Ucraina, deşi a trăit în Maramureşul istoric (foto jos) primii 17 ani din viaţă. Spune că Kievul este puternic orientat spre Moscova şi că etnicii români din sudul Basarabiei şi din Cernăuţi trăiesc sub atenta supraveghere a securităţii ucrainene.

BUCOVINA, PĂMÂNT ROMÂNESC

Sub acest titlu a fost publicat, în anul 1999, un articol, în revista "Politica", semnat de timişoreanul prof. dr. Nicolae Negoescu, trecut în veşnicie un an mai târziu. "BUCOVINA, PĂMÂNT ROMÂNESC", o sintagmă folosită cu mulţi ani înainte ca cineva să lanseze "campania Basarabia, pământ românesc" şi să pretindă, ciudat, un fel de drept de autor asupra acestei sintagme care exprimă o dramă românească. Să ne amintim de brazdele româneşti furate, dar mai ales de românii aflaţi sub ocupaţie străină.

Odată cu retragerea armatelor ruseşti, în toamna lui 1774, trupele austriece au ocupat cu de-a sila ţinuturile Cernăuţiului, Câmpulungului şi Sucevei. La Constantinopol, pentru a convinge pe turci să semneze aşa-zisa Convenţie, împărăteasa Maria Theresa l-a trimis pe baronul Thungut, înarmat cu o hartă măsluită în care teritoriul românesc revendicat era redus la o banală fîşie de pămînt şi cu daruri în mii de galbeni, briliante, obiecte cu metale preţioase, oglinzi veneţiene şi porţelanuri. Răpirea Ţării de Sus a Moldovei de către Imperiul Habsburgic a fost tîrguită cu Imperiul Otoman la 7 mai 1775. Habsburgii au încorporat noul teritoriu cotropit sub formula "Moldova austriacă", denumindu-l mai tîrziu Bukovina - în limba slavă, pădure de fag, cum şi erau legendarii codri ai Cosminului - în ideea de a masca întrucîtva crima anexării. Lupta românilor bucovineni pentru eliberarea de sub asuprirea străină şi revenirea la Patria-mamă a fost lungă şi anevoioasă.