"Săpunul lui Ceaușescu" și spuma absurdului: Cum IICCMER transformă ridicolul în politică oficială

 

După ce INSH-EW a stârnit revoltă și furie persecutând români pentru opiniile exprimate pe internet, a venit și rândul Institutului de Investigare a Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) să intre în divizia instituțiilor care transformă ridicolul și abuzul în politică oficială. De această dată, „dușmanul poporului” nu este un individ cu păreri incomode, ci un simplu producător de săpun, acuzat că prin produsele sale ar „promova” imaginea lui Nicolae Ceaușescu. Această plângere penală nu doar că frizează absurdul, dar ridică și probleme serioase legate de libertatea de expresie, intervenția statului în economie și prioritatea reală a unei instituții care ar trebui să se ocupe de crimele comunismului, nu de ambalajele unor săpunuri.

Această plângere penală depusă de IICCMER împotriva producătorului săpunului „Cheia” este un exemplu elocvent de risipire a resurselor instituționale pe pseudo-cauze care frizează absurdul. Să analizăm punct cu punct de ce această acțiune este nu doar inutilă, ci și periculoasă pentru libertatea de exprimare și economia națională.

Poliția gândirii își face din nou datoria: INSHR atacă reperele culturale ale României

 

Mesajul publicat astăzi, 17 martie 2025, pe Facebook, este încă un exemplu al modului în care Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR) își asumă rolul de veritabilă poliție a gândirii, încercând să dicteze românilor ce au voie și ce nu au voie să admire din propria lor istorie. Comisarii acestui institut lansează atacuri nerușinate la adresa reperelor culturale ale neamului românesc, în special asupra marilor gânditori din perioada interbelică, o epocă în care intelectualii români au apărat cu demnitate identitatea națională și valorile creștin-ortodoxe.

Se observă, din tonul articolului, o dorință clară de rescriere a istoriei printr-o filtrare ideologică, care urmărește eliminarea oricărei figuri ce nu se conformează noilor dogme globaliste. În această logică, Nae Ionescu este prezentat într-o lumină exclusiv negativă, ignorându-se complet contribuțiile sale filosofice și rolul său esențial în formarea unor mari intelectuali ai României.

Dreptul românilor de a-și alege eroii și modelele

România nu are nevoie de aprobarea niciunui "institut" pentru a-și respecta personalitățile culturale și istoria.