"Săpunul lui Ceaușescu" și spuma absurdului: Cum IICCMER transformă ridicolul în politică oficială

 

După ce INSH-EW a stârnit revoltă și furie persecutând români pentru opiniile exprimate pe internet, a venit și rândul Institutului de Investigare a Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) să intre în divizia instituțiilor care transformă ridicolul și abuzul în politică oficială. De această dată, „dușmanul poporului” nu este un individ cu păreri incomode, ci un simplu producător de săpun, acuzat că prin produsele sale ar „promova” imaginea lui Nicolae Ceaușescu. Această plângere penală nu doar că frizează absurdul, dar ridică și probleme serioase legate de libertatea de expresie, intervenția statului în economie și prioritatea reală a unei instituții care ar trebui să se ocupe de crimele comunismului, nu de ambalajele unor săpunuri.

Această plângere penală depusă de IICCMER împotriva producătorului săpunului „Cheia” este un exemplu elocvent de risipire a resurselor instituționale pe pseudo-cauze care frizează absurdul. Să analizăm punct cu punct de ce această acțiune este nu doar inutilă, ci și periculoasă pentru libertatea de exprimare și economia națională.

Marius Oprea şi Dan Voinea. Numitorul comun: deconspirare cu limite?

Astăzi, în holul Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timişoara a avut loc deschiderea expoziţiei „Numitorul comun – moartea”. Aceasta îşi propune, conform spuselor realizatorilor săi, să arate publicului timişorean adevăratele dimensiuni ale terorii regimului comunist din România. Şi mai ales să dezgroape morţii celui mai criminal regim din istoria poporului român. Nu însă şi vinovaţii de crimele comunismului pentru că unul dintre colaboratorii lui Marius Oprea este nimeni altul decât procurorul Dan Voinea care s-a remarcat prin înverşunarea cu care acoperă vinovaţii din dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor. În semn de protest faţă de prezenţa lui Dan Voinea la o manifestare care îşi propunea declarativ să demaşte crimele comunismului mai mulţi tineri au părăsit sala de conferinţă. Marius Oprea întreba (confuz, naiv sau prefăcut?) "de ce s-au ridicat?", să fie atât de naiv încât să nu cunoască rolul lui Dan Voinea, ca procuror, în tăinuirea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989 şi ale mineriadelor regimului neo-comunist al lui Ion Iliescu? Alternativa la conspirarea crimelor comunismului de către institutul lui Tismaneanu este o deconspirare "cu limite" a lui Marius Oprea & Co.?

Ne-am aşteptat poate prea mult de la această manifestare a Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. Dincolo de dezgustul de a respira acelaşi aer cu cadavrul politic al primarului gropar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, am asistat şi la un cult al personalităţii lui Marius Oprea prin proiecţia filmului "Vânătorul de securişti", în care am văzut un "vânător" fără pradă...

Am plecat de la conferinţă cu un amestec de sentimente: dezamăgirea că nu se încearcă o deconspirare totală a crimelor comunismului (prezenţa procurorului Dan Voinea, omul lui Iliescu, indică asta), dar şi cu speranţa că va veni o zi în care alţi oameni (poate cei care s-au ridicat şi au plecat de la conferinţa de azi) vor dezvălui toate crimele comunismului şi îi vor deconspira şi pe cei care i-au protejat pe autorii crimelor ducând astăzi toate aceste strădanii pe linie moartă, inventând un surogat de "cercetare".

Interviu cu Marius Oprea, fost preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului

Sistemul securisto-comunist trăieşte şi în PNL şi loveşte în oricine îi demască indivizii tenebroşi care îl compun.

Istoricul Marius Oprea crede că nu există nici un domeniu care să nu fie afectat de influenţa „sistemului", adică de vechea reţea extrem de eficientă a foştilor activişti şi securişti, „continuată astăzi" de odraslele lor. Unul dintre exemplele acestei continuităţi se află chiar în partidul de unde provine Marius Oprea, fiindcă istoricul a fost pus la colţ în PNL de un fost colaboraţionist al regimului comunist.

Marius Oprea dă în judecată Guvernul şi se teme că va fi aruncat din casă de oamenii lui Boc

Decizia noii conduceri a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc de a extinde activitatea şi asupra perioadei postcomuniste şi a mineriadelor îi stârneşte nedumerirea fostului şef al institutului. Marius Oprea acuză noua conducere a IICCMER de politizare a activităţii institutului.

Şi, mai mult, atrage atenţia că, astfel, se încearcă inclusiv „politizarea Istoriei”. În plus, schimbat peste noapte din funcţie, fostul şef al IICCMER anunţă că va da în judecată Guvernul pentru decizia de înlocuire, pe care o vede ca fiind ilegală.

Proaspăt şomer, prin înlocuirea cu politologul Vladimir Tismăneanu, istoricul Marius Oprea este de părere că extinderea activităţii la perioada postcomunistă şi la mineriade „arată deruta care i-a cuprins pe succesorii mei”. Marius Oprea este de părere că, prin această primă decizie a echipei lui Tismăneanu, „crimele comunismului devin Istorie”.

Dati-i înapoi sapa lui Marius Oprea!

Autor: Doina IOANID

În ultima vreme, Marius Oprea a devenit un caz. Ma întreb de ce un om care a dovedit ce poate, cu vorba și cu fapta, dar mai ales cu fapta, trebuie să devină în România un caz. De ce nu un om apreciat, pentru că-și face bine treaba? De ce avem nevoie de cazuri?  De ce a fost demis un om care s-a ocupat concret de aflarea adevărului, de aducerea la lumină a crimelor unui regim care a distrus și a frînt sistematic vieți? De ce tot acest tam-tam? Răspunsul este unul singur: Marius Oprea este un om incomod,  care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, să meargă să facă săpături, la propriu, să se lupte pentru cei care nu mai sînt sau își așteaptă de ani buni dreptatea.

Sapa lui Marius Oprea a deranjat pe multi, atît de mulți, încît Emil Boc a hotărît sau a fost constrîns să i-o confiște. Și a reușit. Cum? Printr-o decizie politică. Statutul IICCMER i-a permis. Un institut al memoriei, al investigației crimelor comunismului n-ar fi trebuit din start să fie dependent de decizii politice. Faptul că primul ministru numește direct președintele executiv al IICCMER este o mare greșeală.

Un institut atît de important nu trebuie politizat, nu  trebuie sa fie la cheremul fluctuațiilor politice. Dacă mîine vom avea un alt premier, din altă tabără politică, ce facem? Ne jucăm de-a demisul și învestitul în funcții? Ce se întîmplă dacă unui premier nu-i place culoarea ochilor unui om capabil? E absurd. IICCMER trebuie sa fie independent, chiar dacă pentru asta vor trebui fonduri particulare sau europene. Iar numirea președintelui său executiv trebuie să țină cont de un singur lucru: faptele concrete. Pentru că atunci cînd faptele vorbesc, restul e tăcere. Cel mult, zgomot de fond.

Așa că, dați-i înapoi sapa lui Marius Oprea! sursa: observatorcultural.ro

Adevărata miză pentru controlarea Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)

Oportunism pentru eternitate

(textul de mai jos este un fragment dintr-un articol pe care îl puteţi citi integral la sursa observatorcultural.ro)

E de la sine înţeles că pentru aceşti domni, cercetători ai comunismului abstract, un institut de investigare a crimelor comunismului nu trebuie să se transforme în ceea ce Mihail Neamţu numeşte „un centru de medicină legală“. Nu, comunismul trebuie condamnat din bibliotecă, nu de la faţa locului. Gropile comune, călăii, vinovaţii nu există decît pe hîrtie. Un adevărat cărturar umanist nu are nevoie de numele victimelor şi ale călăilor, ci doar de „filme sau documentare profesioniste în limba engleză“ (neapărat în limba engleză, franceza nu se pune!). Mihail Neamţu e nemulţumit – şi înţeleg că nemulţumirea lui e împărtăşită şi de Vladimir Tismăneanu, de vreme ce profesorul de la Maryland nu se delimitează de emulul său – şi de faptul că cercetătorii IICCR au publicat „liste cu nume de torţionari, securişti sau informatori, ventilate (sic!) pe internet fără ca ideologia şi mandatul politic al poliţiei secrete să fie adecvat discutate“ (adecvat – adică aprobat de membrii Comisiei prezidenţiale sau în ce sens?).

Ruşine! pare să strige Mihail Neamţu, „nici un institut est-european dedicat problemei memoriei totalitarismului n-a canalizat întreaga energie a cercetătorilor săi“ pentru aşa un lucru de nimic precum identificarea celor responsabili de sistemul de represiune.

Dl Tismăneanu are dreptate. Eseul lui Mihail Neamţu este esenţial pentru adevărata miză a bătăliei pentru IICCMER. Demersul lui Marius Oprea – poate prea slobod la gură în dialogul cu cei de la Academia Caţavencu şi prea puţin academic în acel context –, i-a deranjat pe toţi cei care au interesul ca adevăraţii responsabili ai ororilor comuniste să rămînă necunoscuţi. Îndepărtarea lui Marius Oprea de la conducerea IICCMER ar fi o recunoaştere oficială a caracterului pur demagogic al condamnării comunismului. Un act de care dl Tismăneanu nu ar fi străin.

Ordonanţa lui Boc. Suspiciuni

Scandalul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a căpătat conotaţii care trec din zona individualului şi a politicului, aşa cum se configurau ele din protestele lui Marius Oprea şi ale numeroşilor lui susţinători, în cea a intenţiei de îngropare a investigaţiilor privind comunismul.

Numirea, prin decizie a primului ministru, sâmbătă, 28 februarie, a lui Vladimir Tismăneanu şi a lui Ioan Stanomir în locul lui Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu şi, mai ales, modificarea statutului Institutului prin Ordonanţa 134/23 februarie 2010 au dat naştere unui val de luări de poziţie privind restrângerea atribuţiilor IICCMER, în sensul stopării acţiunilor de sesizare a organelor de cercetare penală privindu-i pe foştii securişti. Cu alte cuvinte, se acreditează ideea că guvernul urmăreşte, aşa cum susţine Oprea şi după el mulţi alţii, „teoretizarea investigării crimelor comunismului, transferul lor în bibliotecă“.

EXPOZIŢIA „NUMITORUL COMUN: MOARTEA”

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Fundaţia Konrad Adenauer şi Muzeul Ţăranului Român, cu sprijinul Projects Abroad şi al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prezintă expoziţia „Numitorul comun: moartea”, organizată în urma desfăşurării a 10 acţiuni de deshumare a unor opozanţi ai regimului comunist, executaţi de Securitate în perioada 1948-1952.

Acţiunile de deshumare au fost realizate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în perioada 2007-2009, în urma solicitărilor venite din partea rudelor şi urmaşilor celor morţi. Cazurile prezentate în cadrul expoziţiei cuprind un număr de 17 persoane executate, de regulă prin împuşcare, acestea fiind descoperite şi apoi deshumate prin metode arheologice pe teritoriul localităţilor Hălmăsău, Nepos (jud. Bistriţa-Năsăud), Glodghileşti, Băieşti (jud. Hunedoara), Odoreu (jud. Satu Mare), Teregova (jud. Caraş-Severin), Muşca, Sălciua şi Câmpeni (jud. Alba), Sântejude Vale (jud. Cluj). În locaţiile amintite, cei ucişi au fost îngropaţi fie în gropi individuale (Glodghileşti, Satu Mare, Băieşti, Sălciua, Câmpeni, Sântejude Vale), fie în gropi comune, cu două victime (Hălmăsău / locaţia 2, Teregova), trei victime (Nepos) sau patru victime (Hălmăsău / locaţia 1).

Expoziţia cuprinde obiecte descoperite asupra celor împuşcaţi, fotografii (de familie, din arhiva fostei Securităţi, din timpul acţiunilor arheologice de deshumare) imagini video de la deshumări şi interviuri cu rude şi urmaşi sau cu anumite persoane care i-au cunoscut.

Proiectul se adresează în primul rând elevilor de liceu, studenţilor, dar şi celor care au trăit în perioada comunistă însă ştiu prea puţin despre atrocităţile şi victimele directe ale Securităţii de la începuturile regimului comunist în România.

Expoziţia a mai fost prezentată în Cluj-Napoca (21 octombrie - 8 noiembrie), urmând ca anul viitor să fie itinerată şi în alte localităţi din ţară, precum şi în străinătate.

În Bucureşti vernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 11 noiembrie, ora 17.00, la Muzeul Ţăranului Român (Sala Foaier), str. Monetăriei, nr. 3, publicul interesat putând să o viziteze în perioada 11-29 noiembrie 2009.

Torţionar audiat după o jumătate de secol

Fostul sublocotenent de Securitate, Liviu Pangraţiu, acum colonel în rezervă, este audiat de un procuror militar pentru crime împotriva umanităţii. Fostul securist, acuzat că, în vara anului 1949, pe când era sub locotenent de securitate, a împuşcat pe la spate pe trei luptători anticomunişti din satul Nepos, a fost audiat joi de un procuror militar de la Bucureşti.

Acesta s-a deplasat special la Cluj pentru a sta de vorbă cu fostul securist, după ce a citit dezvăluirile făcute recent de „Evenimentul zilei”. Audierea a durat o oră şi va fi reluată în perioada următoare.

Pangraţiu are în prezent 90 de ani, grad de colonel în rezervă şi este contabilul Asociaţiei Veteranilor de Război din Cluj. Este sigurul supravieţuitor al acelor întâmplări dramatice. Prin urmare, se foloseşte de un avantaj enorm în această anchetă: poate să spună ce vrea pentru că nimeni nu îl mai poate contrazice! Mai există doar, scrise în cărţi pierdute prin biblioteci prfăuite, câteva mărturii ale unor localnici sau foşti luptători anticomunişti, plus
o telegramă trimisă de Pangraţiu la Bucureşti în care îşi anunţa şefii că misiunea a fost îndeplinită.

Acuzaţie gravă: crime împotriva umanităţii
Joi, la ora 9.00 dimineaţa, bătrânul a fost citat să se prezinte în faţa procurorului militar. Era la sediul Asociaţiei Veteranilor de Război din Cluj. A devenit uşor impacientat. Acuzaţia este una foarte gravă: crimă împotriva umanităţii, care este imprescriptibilă, adică cel vinovat poate fi tras la răspundere oricând.

Liviu Pangraţiu şi-a lăsat din mână pixul cu care tocmai scrisese o chitanţă pentru un veteran de război rănit grav în luptele de la Oarba de Mureş. În timp ce se pregătea de întâlnirea cu procurorul militar, îşi punea întrebări: “Ce o să spun? O să spun ce îmi aduc aminte”, s-a liniştit bătrânul.

“De unde să ştiu eu de ce zic oamenii ăia prin cărţi aceste lucrurile despre mine. Pot fi poveşti. Eu deja sunt terorizat de această poveste. Mi-am şi desfinţat postul telefonic pentru că este un popă în Nepos (nepotul lui Toader Dumitru - n.r.) care mă teroriza zilnic la telefon să-i spun cum era îmbrăcată ruda lui. Sincer nu îmi prea aduc aminte”, ne-a spus Pangraţiu, în dimineaţa audierii. Brusc, după ce a urcat o parte din scările de la Tribunalul Militar Cluj, fostul sublocotenent a avut o revelaţie: “Mi-am adus aminte ceva. Pe lângă ofiţerii care i-au executat pe cei trei mai era şi Lothe Andrei, fostul adjunct al Securităţii Bistriţa”. continuare la evz.ro