sâmbătă, 20 aprilie 2024
Emil Cioran: "München Impressions: Hitler in the German consciousness" (1934)
marți, 31 mai 2011
MANIPULAREA CONŞTIINŢELOR (I)
joi, 22 ianuarie 2009
Berlin: Aeroportul lui Hitler va fi transformat intr-un cartier rosu

Aeroportul lui Hitler din Berlin va fi transformat de autorităţi într-un cartier roşu. (sex-shopuri, bordeluri alte asemenea-nota Lupta-NS)
Pe locul aeroportului lui Hitler din Berlin se va construi o zonă de distracţii, conform planurilor anunţate de autorităţile locale.
Aeroportul Tempelhof, construit de regimul nazist în timpul celui de-al doilea război mondial pentru Adolf Hitler, a fost închis acum trei luni iar acum municipalitatea ia în considerare transformarea zonei într-una de distracţii.
Una dintre propuneri vizează transformarea sa într-un cartier roşu, sub denumirea Columbia Strip.
marți, 20 ianuarie 2009
Cunoașteți național-socialismul

duminică, 14 decembrie 2008
Armele secrete ale lui Hitler

La finalul razboiului, un nou avion german de vanatoare facea ravagii printre bombardierele britanice si americane. Dar lui Hitler ii lipsea combustibilul pentru noua sa flotila…
Bazat pe o tehnologie inventata de Henri Coanda in 1910, Messerschmidt 262 a fost primul avion cu reactie operational din dotarea unei armate. Atingand viteza de 870 km/h, el se limita la un prag subsonic, insa era considerabil mai rapid decat avioanele de escorta aliate P-51 Mustang, care nu puteau depasi 700 km/h. In aceste conditii, Me-262 distrugea in serie aparatele inamice, numai experimentatul pilot Heinz Baer reusind sa doboare, in cateva saptamani de lupta, 15 avioane. Cu toate acestea, efectul lui Me-262 a fost limitat de lipsa de kerosen, din cele 1.400 de unitati asamblate, doar 100 putand intra in actiune. Versiunea de lupta, botezata Schwalbe (Randunica), era echipata cu patru tunuri de 30 mm, plus un numar de rachete aer-aer de 50 mm. Versiunea cu doua locuri pentru raiduri nocturne era dotata suplimentar cu un sistem radar. La ordinul expres al lui Hitler, a fost construit pe aceleasi principii si un bombardier, Sturmvogel (Pasarea furtunii), care putea transporta si doua bombe de peste 200 de kilograme fiecare, dar precizia ii era afectata de faptul ca explozibilul putea fi lansat numai de la mare altitudine.
Totusi, din momentul in care scapa de bombe, Me-262 redevenea eficient, intrucat putea functiona fara probleme ca avion de vanatoare, destinat interceptarii bombardierelor inamice. Probleme apareau si cu pilotii, carora le lipsea versatilitatea echipamentului de zbor, ei fiind specializati pe bombardiere, nu pe interceptoare. A existat in plus o varianta a lui Me-262 folosita ca avion de recunoastere, care a fost produsa in serie foarte mica, in timp ce alte versiuni nu au mai apucat sa depaseasca stadiul de prototip. Ramane intrebarea de ce, in conditiile in care inginerii germani realizasera prototipul lui Me-262 cu o saptamana inaintea declansarii razboiului, in 1939, avionul de vanatoare cu reactie a aparut pe teatrul de operatiuni abia cinci ani mai tarziu. Se pare ca Hitler, increzator in succesul total al razboiului-fulger (Blitzkrieg), le-ar fi ordonat, initial, proiectantilor din industria aeronautica sa inceteze dezvoltarea oricarui proiect care nu ar fi putut deveni functional mai devreme de 18 luni, interval in care el spera sa lichideze definitiv conturile cu dusmanii sai. (...)
RACHETELE CARE AU SPERIAT LONDRA
In ultimii ani de conflict, capitala Marii Britanii a fost terorizata de atacurile cu rachete continentale. Se spune ca, daca razboiul ar mai fi continuat sase luni, Londra ar fi fost stearsa de pe fata Pamantului…
V-1 a fost prima racheta operationala cu reactie a armatei germane. Transporta o bomba de 850 de kilograme si avea o autonomie de zbor de circa 200 de kilometri. Putea fi lansata cu ajutorul unor dispozitive fixe aflate la sol sau direct din bombardiere. Desi a existat si o versiune autonoma, proiectata pentru atacuri de tip kamikaze cu om la bord, aceasta nu a fost activata niciodata. Insa principala amenintare la adresa proverbialului calm englezesc a venit din partea rachetei balistice V-2, cu performante mult sporite. V-2 avea o incarcatura exploziva de 975 de kilograme, arie de actiune de 320 kilometri si, in conditiile in care ajungea sa loveasca tinta cu o viteza de aproape 4.000 km/h, era practic imposibil sa mai fie detectata de vreun radar. Moartea venea din cer fara nici o avertizare prealabila, iar asta conta enorm in razboiul psihologic purtat de cele doua parti.
Pierderea pozitiilor germane din nordul Frantei si Olanda, ca urmare a succesului operatiunii Market Garden, a limitat, insa, dramatic marja de manevra a lansatoarelor. Bombele zburatoare au coborat peste Londra in perioada iunie 1944 – martie 1945 si s-a vorbit inclusiv de o razbunare personala a lui Hitler pe englezi, pe care i-ar fi urat pentru ca nu acceptasera marele sau proiect de unificare a rasei ariene. In total, au fost lansate 2.419 rachete V-1 si peste 500 de V-2-uri, care au provocat moartea a 8.938 de locuitori si ranirea altor 25.000. Marile dezastre s-au produs in zonele Guards Chapel, Aldwych, New Cross Woolworths, Hughes Mansions si Lewisham Market. Din fericire, desi serviciul de spionaj al Majestatii Sale habar n-avea de existenta unei a treia generatii de superrachete, fatidica V-3 nu a mai apucat sa fie folosita. Batalionul britanic 617, supranumit The Dam Busters, a distrus, folosind bombe Tallboy, planseul din beton care proteja tunelurile de la Mimoyeques, nordul Frantei, facand inutilizabile cele 25 de lansatoare de mare calibru. Daca nu s-ar fi intamplat acest lucru, ritmul de tragere ar fi fost devastator: 10 rachete pe minut. (Sursa: Descopera.ro unde puteti citi intregul material.)
miercuri, 10 decembrie 2008
Bomba secreta a lui Hitler
Planurile secrete ale unei "bombe silentioase" au fost descoperite in ultimele zile ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in Germania nazista. In greutate de o tona, bomba ar fi trebuit sa fie lansata dintr-un planor poreclit "Sageata silentioasa" (Silent Dart). Potrivit planurilor studiate de jurnalistii de la Daily Mail, planorul (avand forma sagetilor folosite in Pub-uri la jocul de Darts), la randul sau, era lansat de o "aeronava-mama" si trebuia sa se indrepte spre tinta cu aproximativ 1000 de kilometri pe ora. Dupa ce bomba se desprindea, un balon s-ar fi u
mflat automat si ar fi ridicat planorul la o altitudine care i-ar fi permis sa ramana si sa calatoreasca in siguranta. Publicatia citata sustine ca planurile au fost descoperite de catre aliati, in 1945, in cancelaria Reich-ului, si ca, luna aceasta, urmeaza sa fie scoase la licitatie. In mod surprinzator, datale tehnice acopera doar o coala de hartie, cu schite pe ambele pagini.De asemenea, scriu jurnalistii britanici, schitele au fost gasite de Richard Rex, care fusese trimis in Germania sa organizeze o farmacie, in timpul conferintei de la Potsdam. Richard Davie, actualul proprietar, care intentioneaza sa vanda desenele, a declarat pentru Daily Mail ca "misiunea seamana cu una kamikaze, doar ca pilotul poate supravietui".
Sursa: Ziua Online
duminică, 31 august 2008
Bani in lagarele de concentrare
Informaţii interesante şi “”necunoscute” despre lagărele de concentrare naziste. Articol tradus din “The Barnes Review”, ian/feb 2001, pag. 7-9:
Salariu de lagăr de concentrare
Contrar celor cunoscute, aceste „lagăre ale morţii” despre care cu siguranţă aţi auzit multe, precum Auschwitz, Dachau sau Buchenwald nu au fost folosite pentru a extermina oameni. Erau lagăre de muncă foarte importante pentru eforturile de război ale Germaniei. Ştiaţi cumva că muncitorii evrei din aceste lagăre erau plătiţi cu bani de lagăr, concepuţi special pentru acest scop, şi pe care aceştia îi puteau cheltui în magazine, cantine şi chiar bordeluri? Sistemul monetar pentru lagăre a fost conceput in ghetto-uri precum Lodz/Litzmannstadt şi extins în lagăre ca Auschwitz şi Dachau şi a fost folosit deasemenea în lagărele pentru „displaced persons” instituite de către Aliaţi după Război. Aceasta este povestea acestor bani, despre care istoricii de curte nu vor ca Dumneavoastră măcar să bănuiţi.
Poze cu cadavre arzând au fost folosite la Nürnberg pentru a demonstra că lagărele de concentrare fuseseră gândite pentru a extermina evreii din Europa. O multitudine de documente, care au fost multă vreme ascunse, arată însă, că prizonierii erau trataţi relativ bine şi recompensaţi pentru munca prestată. (...) Aceasta nu este imaginea care ne este oferită şi de cei care fac lobby holocaustului.
O dovadă incontestabilă este existenţa unui mijloc de schimb pentru bunuri şi servicii: banii. Au existat cel puţin 134 de ediţii speciale de diferite valori şi prelucrări în locuri mult contestate, precum Auschitz, Buchenwald, Dachau, Oranienburg, Ravensbrück, Westerbork şi încă cel puţin alte 15 lagăre. (A se compara cu listele din „Paper Money of the World, Part I: Modern Issues of Europe ”, de Arnold Keller, 1956 – pag. 23-25)
Un asemenea sistem monetar exista şi in ghetto-uri, în special la Theresienstadt şi Lodz., care au produs chiar lucrări de artă în materie de prelucrare a baniilor.
Există mulţi colecţionari specializaţi în monede şi bancnote de „bani de lagăr” sau „bani de Holocaust”, cum mai sunt numiţi uneori. Şi totuşi, existenţa acestor bani se pare că nu a ridicat întrebări – cum de a fost posibil – despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în cadrul acelor „lagăre ale morţii”, unde circulau aceşti bani ai Holocaustului.
Aceşti bani nu puteau fi folosiţi în afara lagărelor. Aceasta din raţiuni de securitate, astfel neputându-se face trafic cu mărfuri din sau din afara lagărelor şi scădea şi tentaţia de evadare.

În Theresienstadt exista un plan de salarizare, în Coroane de Theresienstadt (Theresienstadt-Kronen – Th.kr.):
Muncitori, corespunzător muncii prestate: 105-205 Th.kr.
Muncitoare, corespunzător muncii prestate: 95-205 Th.kr.
Zilieri: 80Th.kr.
Veterani de război şi purtători ai ordinului Crucea de Fier: 195 Th.kr
Intelectual(medici, profesori, oameni de ştiinţă, artişti, politicieni): 145 Th.kr.
(...) Fluxul monetar în Theresienstadt era mare, astfel că au fost tipărite peste 5 milioane de bancnote.

Primul lagăr de muncă, care a folosit bani proprii, a fost Oranienburg. Înainte de introducerea baniilor proprii, erau folosite mijloace de plată germane iar după introducerea „banilor de lagăr“, acestea au fost convertite, cu un comision de 30% (The Shekel, XVI, Nr. 2, 1983, pag. 40. "Concentration Camp Money of the Nazi Holocaust", Steven Feller.)

Asemănător era şi la Buchenwald, unde fiecare deţinut primea cîte 10 mărci pe săptămână pentru a-şi cumpăra ţigări de la cantină, sau alte produse, să-şi plătească vizite la bordel sau să îi depună într-un cont de economii. O vizită la bordel costa 2 mărci, din care 1,5 mărc erau reţinute de către SS iar 0,5 mărci erau folosite pentru “cheltuieli”.

Prin urmare cam aceasta era starea din lagărele de concentrare. Putem să ne imaginăm oare că în aceste “lagăre ale morţii” exista acces la miere, ţigări sau chiar servicii ale prostituatelor? Existenţa mijloacelor monetare în lagăre ne permite să aruncăm o privire mai adâncă asupra lagărelor de concentrare, deşi această informaţie nu este prezenată în general de către mass-media.

joi, 1 mai 2008
Nationalsocialismul si protectia sociala

vineri, 25 aprilie 2008
sâmbătă, 22 martie 2008
Cel mai mare buncăr "nazist" a fost pus în vânzare

O fabrică de submarine construită în timpul celui de-al Treilea Reich lângă Bremen a fost pusă în vânzare. Această construcţie uriaşă, cu pereţi de şapte metri grosime, este cel mai mare buncăr nazist care a rezistat după cel de-al Doilea Război Mondial, relatează "The Times".
Preţul de pornire nu este încă stabilit cu precizie, însă oficialii guvernamentali spun că ar putea face reduceri pentru orice client serios. Edificiul a devenit "o povară", deoarece întreţinerea sa "înghite" anual până la 800.000 de euro din bugetul Ministerului Apărării.
"Această sumă de bani reprezintă numai investiţiile absolut necesare pentru ca buncărul să nu ajungă o ruină", spune comandantul Wolfgang zu Putlitz, care este însărcinat cu administrarea Complexului Valentin. Îngrijorat că Germania era pe cale de a pierde războiul pe mare, Hitler a ordonat construirea acestei uzine, în apropiere de Bremen, cu scopul de a fabrica în timp-record un nou tip de submarin - un model sofisticat demn de secolul XXI.
Uzina, ce a primit numele de cod Valentin, era considerată ultima şansă de către Adolf Hitler pentru a face faţă în lupta cu forţele maritime ale aliaţilor. Pentru a nu fi bombardat, complexul Valentin – care avea dimensiunile unei catedrale (426 metri lungime, 97 metri lăţime şi 25 metri înălţime) - a fost prevăzut cu pereţi groşi de beton.
La unul din capete se afla un bazin destinat ultimelor teste pentru submarine, înainte de a ajunge în râul Weser şi, de acolo, în Marea Nordului. Însă niciun submarin nu a apucat să iasă din această fabrică, care în martie 1945 era construită numai în proporţie de 80%. Media Link




