marți, 24 aprilie 2012
Centrul Simon Wiesenthal cere Ungariei judecarea unui presupus „criminal nazist”
luni, 23 aprilie 2012
Ultima bâlbă a lui Mircea Albulescu
De curând, Mircea Albulescu (M.A.) a dat un interviu în „Adevărul", care a stârnit o mulţime de reacţii şi stupefacții prin afirmaţia cunoscutului actor, cum că în ianuarie 1941 i-a văzut cu ochii săi pe evreii, celebrii evrei ucişi de legionari şi atârnați în şi mai celebrele cârlige de la Abator. Declarația sa, a unui ins ce mâine-poimâine va fi un cunoscut octogenar, nu dă totuși un plus de credibilitate unui eveniment despre care se ştie bine acum, adică de vreo 20 de ani, că este o poveste inventată, că nu au existat evrei ucişi la Abator. Demonstraţia cea mai convingătoare în acest sens a făcut-o domnul Radu Iftimovici, cunoscut scriitor şi istoric al medicinii. O demonstrație definitivă, între oameni serioși!
joi, 10 noiembrie 2011
Conferinţă pe tema "Holocaustului" în Ucraina: României i se cere "recunoaşterea crimelor comise în cel de-al doilea război mondial"
marți, 29 martie 2011
Istoria mincinoasă predată în şcolile româneşti: Liceenii din Constanţa vor învăţa istoria evreilor
vineri, 4 martie 2011
Hollywood intră în lupta pentru răspândirea unei mari minciuni: Dustin Hoffman, într-un film despre "holocaustul românesc"
joi, 11 noiembrie 2010
Historia.ro: SUA, fraudată de falsele victime ale nazismului
În această afacere au fost inculpate 17 persoane, majoritatea de origine rusă. Şase dintre ele fac parte din organizaţia Claims Conference, cu centrul la New York, care oferă ajutor persoanelor care au fost victime ale nazismului în al Doilea Război Mondial, ale cărei fonduri le deturnau, potrivit unui comunicat al Biroului Procurorului Preet Bharara.
Aceste şase persoane "erau însărcinate cu examinarea şi aprobarea cererilor legitime" ale adevăratelor victime, se arată în comunicat. "În locul acestora, ele au validat peste 5.500 de cereri frauduloase (...). În schimb, aceşti angajaţi păstrau o parte din bani pentru ei" şi complicii lor, continuă comunicatul.
joi, 5 august 2010
Regizorul Oliver Stone, acuzat de antisemitism de catre mafia holocaustologilor
Oliver Stone este "încă un papagal în corul antisemit", a declarat, la rândul său, într-un comunicat, rabinul Abraham Cooper, unul dintre conducătorii Centrului Simon-Wiesenthal, cu sediul în Los Angeles, a cărui misiune este "conservarea memoriei istorice a Holocaustului". (Adica indoctrinarea la scara mondiala a tuturor indivizilor cu povestea care a creat cea mai mare escrocherie a secolului XX: holoca$hul!)
Regizorul american atribuie "interesul pe care lumea îl are pentru Holocaust «dominaţiei exercitate în mass-media de către evrei»", a explicat Abraham Cooper.
Rabinul Cooper a reacţionat astfel faţă de cuvintele regizorului filmului "Născut pe 4 iulie" în interviul acordat publicaţiei britanice Sunday Times. Oliver Stone a declarat: "În cultura noastră, accentul este pus pe Holocaust deoarece evreii controlează mass-media".
marți, 3 august 2010
Mafia extorcatorilor holocaustologi, asociaţi în gruparea de falsificatori intitulată Muzeul Holocaustului din SUA, cere României să renunţe la la ceea ce ei numesc "o moneda rasistă"
Ioanid aminteşte, conform Associated Press, că Patriarhul a fost responsabil pentru reimpunerea legii cetăţeniei în România, prin care 225.000 de evrei, sau 37% din populaţia evreiască, au fost lăsaţi fără cetăţenia română, în perioada interbelică.
luni, 29 decembrie 2008
Indragostitii din lagar si-au inventat povestea

Povestea de dragoste a unui supravietuitor al Holocaustului care a sustinut ca si-a intalnit viitoarea sotie peste gardul unui lagar de concentrare s-a dovedit a fi o frauda.
vineri, 3 octombrie 2008
STOP "Monumentului holocaustului" ! Opriti farsa !
La Bucuresti se va ridica un monument al asa-numitului holocaust . Un "monument" care va costa sume URIASE de bani scosi din buzunarul nostru al fiecaruia. Dar mai presus de asta se aduce vina asupra inaintasilor nostri ca ar fi vinovati de un genocid (imaginar pentru care se cer bani cat se poate de reali). Domnul Ion Coja este unul dintre putinii oameni care au curajul de a cerceta si impartasi cu noi toti rezultatele cercetarii sale. Aceasta l-a costat mult. Ne aducem de-aminte de persecutiile la care a fost supus din partea banditilor holocaustologi pentru a-l face sa renunte la divulgarea rezultatului cercetarilor sale. Si anume domnia sa a ajuns la concluzia ca IN ROMANIA NU A AVUT LOC UN HOLOCAUST. Domnul prof. Ion Coja vine in sustinerea afirmatiilor sale cu argumente logice si mai ales cu documente. Exact ceea ce lipseste mafiei extorcatorilor holocaustologi. Ba acestia incearca sa ascunda crimele evreilor bolsevici savarsite impotriva Armatei Romane si civililor in Basarabia.Mai jos reproducem un Apel din partea prof. I. Coja la care se alatura si Nationalistii Autonomi Timisoara.
Către
Preşedintele României
Primul Ministru al României
Preşedintele Senatului
Preşedintele Camerei Deputaţilor
Preşedinţii partidelor parlamentare
Primarul General al Bucureştiului
Domnilor,
Ruşinoasa Ordonanţă nr 31/2002 prin care s-a produs recunoaşterea oficială a unui pretins holocaust săvârşit de români împotriva evreilor este opera celui mai corupt prim ministru din istoria României. Un politician cu cât este mai corupt, cu atât este mai uşor de şantajat şi manipulat. Indiferent însă de împrejurările care l-au constrâns pe Adrian Năstase să comită un gest atât de potrivnic adevărului, atitudinea clasei noastre politice, care nu a găsit energia şi resursele morale pentru a se împotrivi acestui abuz, nu este mai puţin reprobabilă. Promulgarea Ordonanţei este un gest care descalifică clasa politică din România de azi, dovedind un dispreţ funciar al politicienilor faţă de fiinţa poporului român, faţă de valorile create de Neamul românesc de-a lungul istoriei sale.
La vremea respectivă noi, Uniunea Vatra Românească, precum şi alte voci ale opiniei publice, din Ţară şi din străinătate, am protestat cu toate mijlocele de care dispunem, denunţând acest comportament sinonim cu trădarea de Ţară. Am protestat deoarece avem toate dovezile necesare pentru a respinge odioasa acuzaţie de genocid şi de holocaust adusă părinţilor noştri.
Din păcate, lucrurile nu s-au aprit aici şi azi asistăm la o nouă escaladare a minciunii, a diversiunii anti-româneşti. Ne referim astfel la intenţia de a se ridica la Bucureşti un monument în amintirea evreilor şi ţiganilor victime ale pretinsului genocid efectuat de guvernul ION ANTONESCU. În realitate, ceea ce s-a întâmplat cu evreii şi ţiganii deportaţi de Antonescu dincolo de Nistru nu a fost un genocid, ci un gest de legitimă apărare al autorităţilor, care s-au văzut confruntate, în plin război, cu comportamentul lipsit de loialitate al unor evrei şi ţigani, dovediţi sau cunoscuţi ori suspectaţi a fi agenţi ai URSS.
Deportarea unor persoane suspecte de colaborare cu inamicul este o măsură preventivă curentă la vreme de război în toată lumea. La fel au procedat în exact aceeaşi perioadă şi americanii, prin izolarea japonezilor şi italienilor din SUA bănuiţi că ar avea atitudini sau activităţi anti-americane. Pentru mulţi americani, simpla calitate de etnic japonez sau italian a fost suficientă pentru a ajunge într-un lagăr de concentrare amenajat de guvernul american. Nici pe departe însă japonezii sau italienii din SUA nu s-au dedat la crimele şi ticăloşiile săvârşite în Basarabia şi Bucovina de cetăţeni români de etnie evreiască. Fiind dificilă identificarea în persoană a criminalilor, iar comunitatea evreiască declarându-se incapabilă să-şi dea concursul la descoperirea vinovaţilor, Ion Antonescu a decis strămutarea tuturor evreilor din Basarabia şi Bucovina, vinovaţi sau nevinovaţi, într-un spaţiu în care să poată fi supravegheaţi şi împiedicaţi ca vreunii dintre ei să mai comită şi alte acte criminale, de diversiune anti-românescă. Această măsură nu poate fi catalogată drept genocid sau holocaust. Ea este practicată chiar şi în zilele noastre de statul Israel. Cu o justificare mult mai slabă decât cea invocată de guvernul mareşalului Ion Antonescu.
La fel, nici un ţigan nu a fost deportat pentru că era ţigan, dovadă fiind numărul totuşi mic al ţiganilor care au intrat sub incidenţa acestor măsuri de precauţie. Se dovedise însă că şatra nomadă găzduia adeseori persoane preocupate să observe şi să înregistreze tot ce putea fi de interes militar şi să transmită apoi la inamic aceste informaţii... Nimeni nu poate produce dovada că deportarea la Bug a ţiganilor a afectat efective mari de persoane, de persoane nevinovate. În mod specific, ţiganii din Bucureşti, care şi-au văzut de treaba lor şi nu au încălcat legile Ţării, nu au păţit nimic. Astfel că ideea de a ridica un monument, un memorial închinat evreilor şi ţiganilor victime ale „genocidului” antonescian este cu totul contrară adevărului istoric. Printr-un astfel de monument ar înseamna să omagiem lipsa de loialitate faţă de statul român, să cinstim crimele săvârşite împotriva poporului român! Cu atât mai mult la Bucureşti nu are cum să se motiveze un asemnea monument. Din Bucureşti au fost deportaţi circa 300 de evrei, cunoscuţi de Siguranţa statului ca agenţi sovietici sau britanici, dintre care la sfârşitul războiului aproape toţi, vreo 290, erau în viaţă. Chiar admiţând că au dreptate cei care clamează pe tema unui holocaust „românesc”, memorialul acestuia nu poate fi înălţat decât acolo unde s-a produs. Adică nicăieri propriu zis!... Nici măcar în Transnistria!
Drept care ne permitem ca, în numele adevărului şi în numele poporului român, să vă cerem, dumneavoastră, domnilor înalţi demnitari, şi întregii clase politice, vă cerem să puneţi capăt acestei atitudini de nepăsare şi indolenţă politică şi să stopaţi orice iniţiativă menită să escaladeze şi să supraliciteze neadevărul pe care l-aţi oficializat prin Ordonanţa ruşinii! Organizaţi, oameni buni, o dezbatere ştiinţifică serioasă pe tema acestui holocaust, luaţi aminte la cei care critică şi resping raportul comisiei Wiesel şi, dacă vreţi să vă arătaţi filo-semitismul dumneavoastră, încercaţi să înţelegeţi că cei mai interesaţi în stabilirea cât mai grabnică a adevărului despre Holocaust sunt evreii înşişi! Adevărul nu poate fi antisemit! Teama de a fi taxat anti-semit nu poate justifica minciuna!
Ideea nefericită de a ridica în România un memorial al Holocaustului ne obligă să vă reamintim ori să aducem la cunoştinţa tuturor o situaţie cu totul anormală, de-a dreptul comică, hilară, dacă n-ar fi nespus de neplăcută şi de ruşinoasă, pe care până acum ne-am jenat să o discutăm, căci ne încearcă acel ciudat sentiment când ţi se face ruşine de ruşinea altuia. Mai exact spus ţi se face ruşine de neruşinarea Celuilalt: România găzduieşte deja câteva memoriale ale holocaustului, monumente ale vestitului săpun „din grăsime pură de evrei”, ridicate în memoria celor 900.000 de evrei transformaţi de Hitler în săpun. Aceste monumente, mostre penibile ale isteriei şi schizofreniei holocaustizante, ne obligă să fim mai circumspecţi cu alte iniţiative similare. Înainte de a ridica alte monumente ale holocaustului – de care avem motive să ne temem că ar putea fi la fel de mincinoase ca şi monumentele săpunului, cred că ar trebui să trecem urgent la demolarea celor existente: încă din anii ’70 experţii evrei din Israel au stabilit că, din fericire, aşa zisul săpun fabricat de germani din trupuri de evrei, săpun expus prin toate muzeele lumii ca moaşte sfinte evreieşti, este un săpun cu totul benign, ca tot săpunul din lume... Niciodată germanii sau altcineva nu au produs săpun folosind ca materie primă fiinţa umană!... Necum cadavrele unor evrei. (900.000 de evrei, conform tezei „oficiale”, lansată de Simon Wiesental!...)
Această dezminţire – repet: venită de la autorităţile academice din Israel şi SUA, nu a împiedicat autorităţile româneşti ca, la solicitarea unor lideri evrei bezmetici, să aprobe ridicarea câtorva „memoriale” în amintirea evreilor transformaţi în săpun... Neruşinare sau nebunie? Ce a fost în capul autorităţilor româneşti? Şi, mai ales, întrebarea cea mai legitimă: pentru care raţiune de stat mai sunt încă în picioare aceste edificii tembele, închinate unor fantomatici evrei transformaţi în săpun de nişte nemţi şi mai fantomatici?!...
Oare nu vă este teamă, domnilor mai sus pomeniţi, că, prin ridicarea la Bucureşti a unui memorial al holocaustului, prin îngăduinţa dumneavoastră faţă de această iniţiativă, nu vă deosebiţi prin nimic de nerozii şi netrebnicii care au imaginat şi construit acele stupide monumente ale săpunului, monumente propriu zis ale imbecilităţii iudeo-valahe?!
Vor „evreii” şi slugile lor din România încă un memorial al Holocaustului, la Bucureşti, în inima României? Nimeni nu-i poate opri să ceară şi luna de pe cer. Dar o asemenea cerere, pentru a fi luată cât de cât în serios, trebuie precedată de (1) demolarea caraghioaselor şi ridiculelor „monumente ale săpunului”, care s-au dovedit a fi întru totul mincinoase, (2) prezentarea oficială, solemnă, de scuze în faţa poporului român pentru aceste construcţii care au pângărit propriu zis pământul României şi (3) prezentarea tuturor garanţiilor că memorialul holocaustului, plănuit a se ridica la Bucureşti, corespunde adevărului istoric! Că nu este o făcătură la fel de odioasă şi de stupidă ca şi însemnele publice închinate vestitului săpun!
Dar mai presus de orice, un monument al suferinţelor evreieşti pricinuite de români trebuie ridicat numai după ce se va înălţa mai întâi Memorialul Românilor care au suferit de pe urma evreilor, căci nu au fost puţini aceşti români, cum nu au fost puţini nici evreii care s-au dedat sistematic la crime împotriva românilor, a statului şi a neamului românesc. Nu avem nimic împotrivă ca un asemenea monument să se ridice la Tel Aviv!
O menţiune specială pentru Primarul general al Capitalei: aţi promis alegătorilor că veţi guverna Bucureştiul prin consultarea populaţiei în problemele cele mai importante. Aveţi acum ocazia, dar şi obligaţia de a organiza un referendum pe tema acestui memorial al Holocaustului din Bucureşti, cu întrebarea următoare (sau alta similară): este Bucureştiul un loc potrivit pentru ridicarea unui Memorial al Holocaustului închinat amintirii evreilor şi ţiganilor persecutaţi de Ion Antonescu?
Altminteri, noul memorial nu ar fi primul monument fraudulos ridicat la Bucureşti! Ne este cunoscută soarta celorlalte: au dispărut, rând pe rând, din peisajul bucureştean. Nu ne îndoim că aceeaşi va fi şi soarta memorialului care ţine să consemneze în piatră şi aramă minciuna şi jignirea cea mai mare adusă vreodată Neamului Românesc. Avertismentul nostru nu poate să nu fie însoţit însă de o precizare: Veţi da socoteală, domnilor, pentru această netrebnicie!
Ion Coja
- în numele colegilor din Vatra Românească -
Bucureşti, 3 octombrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
Un "monument al holocaustului" la Bucuresti . Fraierul plateste ...
Dupa ce au impanzit toata Europa si America de Nord cu monumentele lor de un prost gust strigator la cer (si care acum sunt folosite de catre contribuabili ca toalete publice de urgenta), evreii vor sa ridice si la Bucuresti un astfel de pisoar intins pe o suprafata de 3.000 de metri patrati, ridicati , desigur, din banii contribuabilului roman. Si ca sa nu zica nimeni ca nu exista si dezbatere publica pentru acest "proiect" s-a stabilit o data: 17 septembrie. Pentru un proiect care inghite sume uriase mai avem timp pentru dezbatere doar 11 zile. Bani aruncati la W.C.Mai jos, articolul din ziarul Ziua
Primaria Capitalei supune la dezbatere publica, pana pe 17 septembrie, un proiect de hotarare privind construirea Monumentului Holocaustului, in zona Lipscani, pe o suparafata de aproape 3.000 de metri patrati. Potrivit proiectului, monumentul ar urma sa ocupe o suprafata de 2.894 de metri patrati din domeniul public al Capitalei, in zona strazilor Lipscani, Anghel Saligny, Mihai Voda si Brezoianu. Pe aceasta suprafata vor fi amplasate cinci monumente: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Tiganilor si Coloana. Dintre acestea, Coloana va fi cea mai inalta, masurand 20 metri, informeaza NewsIn. Proiectul mai prevede ca 20% din suprafata pusa la dispozitie sa fie acoperita de spatii verzi. Ideea Monumentului Holocaustului a aparut in 2006, insa proiectul aferent a fost blocat la nivelul Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB), deoarece nu avea avizul comisiei tehnice de urbanism a primariei. Initiativa privind realizarea monumentului apartine reprezentantilor Ministerului Culturii si Cultelor, ca urmare a recomandarilor Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania (Comisia Wiesel). De asemenea, in urma unor consultari cu personalitati ale vietii publice, intelectuali, oameni de stiinta, artisti plastici, reprezentanti ai Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, ai Comisiei Wiesel si supravietuitori ai Holocaustului, proiectul realizarii unui astfel de monument a prins contur. Monumentul va fi realizat de catre sculptorul Peter Jacobi, castigatorul unui concurs de creatie plastica finalizat in august 2006. Construirea propriu-zisa a monumentului va incepe dupa ce proiectul va fi aprobat de CGMB.
luni, 1 septembrie 2008
Stalags: Holocaust şi Pornografie în Israel

In timp ce evreii pretind europenilor ca svastica sa fie scoasa in afara legii iar afisarea ei sa fie pedepsita penal, si legea asta face deja victime, in Israel exista un fetis raspandit in masa si e legat tocmai de acest simbol. Barbati violati de femei naziste, si evreice care se lauda spunand: „Am fost curva personala a colonelului Schultz”... Toata tarasenia a fost publicata tocmai intr-un ziar sionist, The New York Times.
Unul din secretele de debara ale israelienilor poate fi considerat delicatul subiect al revistelor intitulate „Stalags”, o serie de mini benzi desenate cu subiect pornografic avand în centru de interes nazismul. Initial s-a crezut că acestea au fost traduse din engleza, dar ulterior s-a dovedit nu numai că au autor evreu, dar şi că şi-au trait perioada de glorie ca best seller în timpul în care omenirea era pusa pentru prima oara în faţă marturiilor supravietuitorilor holocaustului din procesul lui Adolf Eichmann. Citite cu aviditate de o generatie de adolescenti puberi israeliti, unii chiar urmasii celor care au fost inchisi în lagare, „Stalags” au fost numite astfel dupa numele lagarului de prozonieri unde se petrecea actiunea, în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. BD- urile au ca subiect „istorisirile” perverse ale prizonierilor de razboi americani sau englezi abuzati de SS- iste sadice, imbracate în costume de piele, cu tocuri şi biciuri. De cele mai multe ori povestea se termina cu razbunarea prizonierului, care violeaza şi ucide agresoarele. Dupa mai multe decenii de asteptare prafuita prin fundul sertarelor sau prin depozite , „Stalags” îşi fac din nou aparitia, prezentand un interesant melanj evreiesc de nazism, sex şi violenta. Şi odata cu ele se nasc dispute privind abordarea holocaustului şi a nazismului în aceste reviste, şi care a fost motivatia pentru care aceste compendii de sadism şi perversitate au patruns inclusiv în curriculumul scolar.
„Am realizat că primele imagini ale Holocaustului pe care le-am vazut, că unul care a crescut aici, au fost cu femei dezbracate”, spune Ari Libsker, al carui film documentar „Stalags: Holocaust şi Pornografie în Israel” a avut premiera la Festivalul de film israelian şi din octombrie va fi distribuit în cinematografe. „Eram în scoala primara”, spune el, „şi îmi amintesc cât de jenati am fost”.
Hanna Yablonka, profesor de istorie la Universitatea Ben-Gurion din Negev, afirma că filmul evidentiaza ceea ce ea numeste „aspectele suculente ale hranirii memoriei Holocaustului” Aceste reviste erau practic singurul material cu subiect pornografic existente în Israel în anii 60’, o societate aproape puritana. Dispareau de pe rafturi aproape instantaneu. La doi ani dupa ce prima editie era retrasa de cenzura din chioscurile de langa statia de autobuz din Tel-Aviv, un tribunal israelian dadea sentinta de vinovatie pentru editori, sub acuzatia de activitate editoriala pornografica. Celebrul numar „Am fost curva personala a colonelului Schultz”a fost considerat ca intrecand orice limita a acceptabilului, şi a determinat politia să incerce să recupereze toate numerele. „Stalags” au continuat să fie editate pe sub mâna, de amatori fanatici, şi distribuite prin retele private.Documentarul lui Libsker de 60 de minute ridica niste probleme etice reale şi extrem de incomfortabile, aducand în lumina reflectoarelor unele adevaruri suparatoare. Unul din ele este că „Stalags” sunt o creatie israeliana autentica, scrisa de evrei, publicata de evrei şi citita de evrei, desi s-a incercat a se inscena niste”traduceri” fictive ale „memoriilor” unor americani sau englezi.Până la procesul lui Eichmann din 1961, notiunea de holocaust era prea putin cunoscuta în Israel. Supravietuitorii erau sub apasarea atât a celor ce le reprosau că nu emigrasera, desi banuiau ce va urma, cât şi a unor posibile framantari de constiinta a ceea ce facusera pentru a supravietui. Ezra Narkis, cel ce a publicat prima revista „Stalags”, afirma că procesul a fost cel care a propulsat genul, în toata decrepitudinea sa. Mai mult, filmul acrediteaza ideea că revistele nu au facut decât să urmeze calea lui . K. Tzetnik, primul autor care a povestit despre Auschwitz în evreieste şi unul din parintii literaturii de gen. Dl. Narkis afirma că Tzetnik a deschis drumul şi autorii revistelor i-au urmat. K. Tzetnik era pseudonimul lui Feiner De-Nur. Numele, care e prescurtarea germana a notiunii de „detinut în lagar de concentrare”, era menit să incarneze memoria colectiva a tuturor celor intemnitati. Unul din marile succese literare ale lui K. Tzetnik, „Casa papusilor”, spune povestea unei aşa-zise surori a autorului, intemnitata în celebrul „bloc 24”, celebrul loc al placerilor din Auschwitz. Desi considerat clasic, romanul e catalogat de oamenii de stiinta israelieni că fiind fictional , dupa cum afirma şi Na'ama Shik, cercetator la Yad Vashem, Autoritatea de studiu şi protejare a memoriei Holocaustului. „Nu a existat prostitutie evreiasca la Auschwitz”. Cu toate astea, „Casa papusilor” a lui of K. Tzetnik este considerata de multi evrei ca fapt real, şi este inclusa în programa de liceu israeliana. Filmul lui Libsker prezinta un director de scoala evreu care vizitand cu grupul de elevi lagarul de la Auschwitz le citeaza din romanul lui K. Tzetnik pe când le prezinta blocul 24. Acest mod de abordare al istoriei holocaustului este din ce în ce mai respins de mediul academic israelian, care considera că „Holocaustul a fost suficient de rau şi fără să mai inventam lucruri”. Dr. Yablonka spune că Sidra Ezrahi, profesoara de literatura comparata la Universitatea din Ierusalem, afirma că „aceste carti erau prea intens explicite grafic şi barbare”. „Poate că la inceput au reprezentat ceva, dar cu timpul, faptul că nu au fost scoase din programa mi se pare scandalos. Pentru multi evrei, cea mai impresionanta parte a procesului lui Eichmann a fost marturia lui K. Tzetnik, şi în momentul în care el lesina în boxa martorilor, unde îi fusese expusa identitatea, vanzarile la revista ajungeau fără precedent. Profesorul de literatura idish Yechiel Szeintuch de la universitatea evreiasca respinge orice legatura între „Stalags” şi scrierile lui Tzetnik, pe care el le considera reale.Dar Libsker, la varsta de 35 de ani, el insusi nepot al unui supravietuitor al Holocaustului, marturiseste că este aceeasi combinatie de pornografie, horror şi sadism care este folosita în a perpetua amintirea Holocaustului în memoria colectiva israeliana până în zilele noastre.ARTICOLUL IN THE NEW YORK TIMES
STALAGS:Holocaust and Pornography in Israel
duminică, 31 august 2008
Bani in lagarele de concentrare
Informaţii interesante şi “”necunoscute” despre lagărele de concentrare naziste. Articol tradus din “The Barnes Review”, ian/feb 2001, pag. 7-9:
Salariu de lagăr de concentrare
Contrar celor cunoscute, aceste „lagăre ale morţii” despre care cu siguranţă aţi auzit multe, precum Auschwitz, Dachau sau Buchenwald nu au fost folosite pentru a extermina oameni. Erau lagăre de muncă foarte importante pentru eforturile de război ale Germaniei. Ştiaţi cumva că muncitorii evrei din aceste lagăre erau plătiţi cu bani de lagăr, concepuţi special pentru acest scop, şi pe care aceştia îi puteau cheltui în magazine, cantine şi chiar bordeluri? Sistemul monetar pentru lagăre a fost conceput in ghetto-uri precum Lodz/Litzmannstadt şi extins în lagăre ca Auschwitz şi Dachau şi a fost folosit deasemenea în lagărele pentru „displaced persons” instituite de către Aliaţi după Război. Aceasta este povestea acestor bani, despre care istoricii de curte nu vor ca Dumneavoastră măcar să bănuiţi.
Poze cu cadavre arzând au fost folosite la Nürnberg pentru a demonstra că lagărele de concentrare fuseseră gândite pentru a extermina evreii din Europa. O multitudine de documente, care au fost multă vreme ascunse, arată însă, că prizonierii erau trataţi relativ bine şi recompensaţi pentru munca prestată. (...) Aceasta nu este imaginea care ne este oferită şi de cei care fac lobby holocaustului.
O dovadă incontestabilă este existenţa unui mijloc de schimb pentru bunuri şi servicii: banii. Au existat cel puţin 134 de ediţii speciale de diferite valori şi prelucrări în locuri mult contestate, precum Auschitz, Buchenwald, Dachau, Oranienburg, Ravensbrück, Westerbork şi încă cel puţin alte 15 lagăre. (A se compara cu listele din „Paper Money of the World, Part I: Modern Issues of Europe ”, de Arnold Keller, 1956 – pag. 23-25)
Un asemenea sistem monetar exista şi in ghetto-uri, în special la Theresienstadt şi Lodz., care au produs chiar lucrări de artă în materie de prelucrare a baniilor.
Există mulţi colecţionari specializaţi în monede şi bancnote de „bani de lagăr” sau „bani de Holocaust”, cum mai sunt numiţi uneori. Şi totuşi, existenţa acestor bani se pare că nu a ridicat întrebări – cum de a fost posibil – despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în cadrul acelor „lagăre ale morţii”, unde circulau aceşti bani ai Holocaustului.
Aceşti bani nu puteau fi folosiţi în afara lagărelor. Aceasta din raţiuni de securitate, astfel neputându-se face trafic cu mărfuri din sau din afara lagărelor şi scădea şi tentaţia de evadare.

În Theresienstadt exista un plan de salarizare, în Coroane de Theresienstadt (Theresienstadt-Kronen – Th.kr.):
Muncitori, corespunzător muncii prestate: 105-205 Th.kr.
Muncitoare, corespunzător muncii prestate: 95-205 Th.kr.
Zilieri: 80Th.kr.
Veterani de război şi purtători ai ordinului Crucea de Fier: 195 Th.kr
Intelectual(medici, profesori, oameni de ştiinţă, artişti, politicieni): 145 Th.kr.
(...) Fluxul monetar în Theresienstadt era mare, astfel că au fost tipărite peste 5 milioane de bancnote.

Primul lagăr de muncă, care a folosit bani proprii, a fost Oranienburg. Înainte de introducerea baniilor proprii, erau folosite mijloace de plată germane iar după introducerea „banilor de lagăr“, acestea au fost convertite, cu un comision de 30% (The Shekel, XVI, Nr. 2, 1983, pag. 40. "Concentration Camp Money of the Nazi Holocaust", Steven Feller.)

Asemănător era şi la Buchenwald, unde fiecare deţinut primea cîte 10 mărci pe săptămână pentru a-şi cumpăra ţigări de la cantină, sau alte produse, să-şi plătească vizite la bordel sau să îi depună într-un cont de economii. O vizită la bordel costa 2 mărci, din care 1,5 mărc erau reţinute de către SS iar 0,5 mărci erau folosite pentru “cheltuieli”.

Prin urmare cam aceasta era starea din lagărele de concentrare. Putem să ne imaginăm oare că în aceste “lagăre ale morţii” exista acces la miere, ţigări sau chiar servicii ale prostituatelor? Existenţa mijloacelor monetare în lagăre ne permite să aruncăm o privire mai adâncă asupra lagărelor de concentrare, deşi această informaţie nu este prezenată în general de către mass-media.

duminică, 24 august 2008
SATUI DE PROPAGANDA EVREIASCA . . .
Ziarul Gardianul relateaza intr-un articol ca asa-numitul "Memorial al Holocaustului" de la Berlin a fost "profanat" de vopsirea a 11 svastici pe pietrele ce compun acel monument de prost gust pentru care contribuabilii germani au platit o suma uriasa."Svasticile de culoare rosie si neagra au fost remarcate de un paznic al monumentului, unul dintre cele mai vizitate din capitala germana. Cele mai mici dintre ele erau cam de 20 de centimetri, iar cele mai mari de 60 de centimetri, potrivit comunicatului politiei, care a deschis o ancheta. Memorialul, care acopera 1,9 hectare în centrul Berlinului, consta în 2.711 blocuri de beton cenusii de înaltime variabila, montati la distanta de 95 de kilometri unii de ceilalti." -scrie Gardianul.
In data de 19 august 2008, Herald.net din Everett, Washington, isi striga la randul sau indignarea ca pe 40 de baloti de plastic au aparut svastici desenate cu sprayul. ADL (Anti-Defamation League - o organizatie rasista evreiasca ce coordoneaza un lobby urias) a urlat si ea ca din gura de sarpe ca e vorba de "hate crime" si trebuie pedepsita cu asprime, iar svastica este "cel mai raspandit simbol anti-semit". Gresit. E vorba de rezistenta la multiculturalism, uniformizare rasiala, corectitudine politica, globalizare. Atitudine care incepe sa rasara in Statele Unite ale Americii mai ales, dar si Europa da semne de dezmortire.
sâmbătă, 14 iunie 2008
Sa nu o uitam pe Eroina SYLVIA STOLZ
Cetateanul germano-canadian Ernst Zundel executa o pedeapsa de 5 ani de inchisoare intr-un penitenciar german pentru ca a avut curajul de a pune in discutie versiunea oficiala a "Holocaustului". In ianuarie acest an, curajoasa sa avocata a apararii, Frau Sylvia Stolz, a fost condamnata la trei ani si sase luni de inchisoare pentru ca a aparat onoarea Germaniei in timpul apararii lui Ernst Zundel. Puternicele forte politice care au facut presiubni pentru punerea sub acuzare si condamnarea doamnei Sylvia Stolz vor ca dumneaei sa fie uitata si abandonata. Va invitam sa ii aratati doamnei Stolz ca nu e asa; ca nu e uitata si abandonata. Trimiteti-i mesajul vostru de sustinere , scrisori, carti postale, etc pe adresa:The Lady-lawyer, Sylvia Stolz
JVA
Oberer Fauler Pelz 1
Heidelberg
D-69117
Germany
miercuri, 23 ianuarie 2008
Conducatorii evreimii din Germania impotriva carnavalului din Munchen

Conducatorii evreimii din Germania condamna organizarea carnavalului anual din Munchen care coincide cu asa numita “Zi internationala de amintire a holocaustului”.
“Este o insulta la adresa victimelor holocaustului a caror memorie trebuie onorata in aceasta zi” declara Salomon Korn, vice-presedinte al Consiliului Central al Evreilor.
Alt vice-presedintele Dieter Graumann spune ca decizia autoritatilor din capitala Bavariei de a tine carnavalul pe 27 ianuarie a fost “neatenta si de prost-gust”.
Charlotte Knobloch, conducatoarea Consiliului si “supravietuitoare a holocaustului” a acuzat ca “memoria celor sase milioane de evrei care au fost ucisi sistematic de nazisti in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost dezonorata”.
“Ziua internationala de amintire a holocaustului” coincide cu ziua in care Armata Rosie bolsevica i-a eliberat pe cei internati in lagarul de munca de la Auschwitz, 27ianuarie 1945. Media Link
La procesiunea de duminica sunt asteptate pe strazile din Munchen peste 20.000 de persoane din toata Germania si din foarte multe tari europene si chiar de pe alte continente, ca de exemplu din indepartata Bolivie.
Aceasta industrie a holocaustului este ridicata la rangul de religie obligatorie pentru toti locuitorii planetei. Evreii ar vrea ca lumea sa se opreasca in loc si sa planga niste victime imaginare pentru care mafia sionista a primit bani cat se poate de reali…
miercuri, 16 ianuarie 2008
AVOCATA SYLVIA STOLZ CONDAMNATA PENTRU NEGAREA HOLOCAUSTULUI

O curte germana a condamnat-o pe fosta avocata lui Ernst Zundel la 3 ani si 6 luni de inchisoare pentru negarea holocaustului. Pe langa pedeapsa de 3 ani si 6 luni de inchisoare Sylviei Stolz i s-a ridicat dreptul de a profesa avocatura pe o perioada de 5 ani. In timpul procesului revizionistului Ernst Zundel, Sylvia Stolz a numit holocaustul "cea mai mare minciuna din istoria lumii".
S a citit curtii un articol despre aparitia in Bochum a renumitului artist israelian Gilad Atzmon.
Atzmon este citat cum ca ar fi spus ca istoria celui de-al doilea razboi mondial si holocaustul sunt "falsuri initiate de americani si sionisti".
Stolz l-a reprezentat pe Ernst Zundel, binecunoscutul revizionist germano-canadian in varsta de 67 de ani, in primul sau proces si a fost data afara, sub falsul pretext, pentru incercarea de sabotare a procedurilor.
Al doilea proces al lui Zundel s-a incheiat in februarie 2007,cu condamnarea sa pentru negarea holocaustului la pedeapsa maxima de 5 ani de inchisoare. DUPA SURSA:PRESS TV
miercuri, 9 ianuarie 2008
PROCESUL AVOCATEI SYLVIA STOLZ

Sylvia Stolz, avocata germana trimisa in judecata pentru ca a indraznit sa accepte a fi aparatorul lui Ernst Zundel in procesul acestuia, este in prezent judecata pentru "negarea holocaustului" in Germania. Ai ocazia sa fii zi de zi la curent cu procesul ei accesand acest LINK . Trebuie sa admiri atitudinea Sylviei Stolz; ea are un spirit neimblanzit, refuzand sa fie redusa la tacere de spiritele raului care incearca sa tina oamenii departe de adevar prin masuri draconice. (Dupa NatAllNews)
duminică, 6 ianuarie 2008
REVOLUTIA ADEVARULUI VA FI TELEVIZATA

Unitatea din Cincinnati a Aliantei Nationale anunta cu mandrie ca “Iudeea declara razboi Germaniei”,un DVD care a fost recent interzis sa fie difuzat la un post de televiziune public din Colorado,a inceput sa fie transmis noaptea trecuta pe postul public Canal 99 (Digital 420) in districtele Boone si Kenton din partea de nord a statului Kentucky.
Majoritatea cititorilor acestui site sunt constienti de campania de cenzura care a avut loc cand un cetatean a incercat sa transmita programul in Colorado. Am crezut ca trebuie transmis un mesaj cum ca un DVD de o asemenea calitate, care contine numeroase fapte ce demascheaza povestea Holocaustului,trebuie sa fie la dispozitia publicului. Cu cat dusmanii libertatii de exprimare incearca sa cenzureze adevarul, cu atat mai mult noi trebuie sa ramanem neclintiti in a cere ca drepturile primului nostru amendament sa fie studiate si respectate.
Toti cititorii rezidenti ai districtelor Boone sau Kenton care nu au urmarit inca niciunul din programele noastre pot vedea DVD-ul Dr. Fredrick Toben duminica la miezul noptii ,martea si miercurea noaptea,toata luna aceasta ,pe canalul mai sus mentionat. (comunicat pe site-ul NATIONAL ALLIANCE)




