Impactul admirabil al educaţiei japoneze asupra tinerilor români: Student timişorean plecat la Tokyo: „Ar fi imoral să plec din Japonia la greu”

Liviu Puticiu învaţă la Universitatea de Agricultură şi Tehnologie din Tokyo din septembrie 2010. Tânărul spune că cele şase luni petrecute în Japonia l-au schimbat mult, l-au făcut să înţeleagă mai bine cum funcţionează societatea şi, cel mai important poate, să cunoască mai bine România.

Adevărul de Seară: Ce te-a determinat să pleci la studii în Japonia? 

Liviu Puticiu: Plecarea în Japonia a fost determinată de nevoia şi curiozitatea de a vedea cum se desfăşoară traiul într-o altă societate, de a lua contactul cu studenţi provenind din diferite medii culturale, dar şi de a trece printr-o experienţă care sper să mă schimbe într-un mod pozitiv.

Cum te-ai acomodat la modul de viaţă de acolo?

M-am acomodat destul de uşor, dar nu în totalitate. Viaţa se desfăşoară mult mai încet şi mai calculat decât în România, iar relaţiile interpersonale sunt mult mai reci. Dar, odată intrat într-un grup de prieteni, situaţia e chiar opusă.

Care au fost lucrurile care te-au surprins cel mai mult?

În primul rând „liniştea”, apoi nevoia lor mult mai mică de a ieşi în evidenţă ca indivizi (foarte puţini aleg să se îmbrace în culori ţipătoare, să asculte muzică tare, 90 la sută din biciclete arată la fel şi sunt gri, 80 la sută din bărbaţi poartă costum negru la serviciu).

Care ar fi principalele trei diferenţe între sistemul de învăţământ din România şi cel din Japonia?

În Japonia cursurile sunt interactive, studenţii au libertăţi mai limitate (dar acces mai uşor la informaţie), iar nevoia de gândire creativă e mai puţin importantă ca la noi, dominând cea analitică.

Ce făceai în ziua în care a avut loc seismul urmat de tsunami?
Cutremurul s-a petrecut în jurul orei 15:00 (oră locală), iar eu venisem din oraş, după o vizită, şi îmi verificam mailurile în acel moment.

Care a fost reacţia colegilor, a profesorilor?
Din cauza magnitudinii şi a duratei lungi a cutremurului am alergat toţi afară din cămin şi ne-am întâlnit în faţa intrării. Asta s-a întâmplat de două ori, deoarece una din replici a fost destul de violentă.

Te-ai gândit vreo clipă să te întorci în ţară?
M-am gândit, din cauza stării centralei nucleare. Totuşi, pe lângă alte motive, consider că e imoral să rămân aici cât situaţia e roz, iar când lucrurile se înrăutăţesc să îmi fac bagajul şi să plec.

Un popor cu o mentalitate într-adevăr superioară: Fostul ambasador al Japoniei la Bucureşti se destăinuie la Timişoara: “România poate ajuta Japonia cu simpatie!”

TIMISOARA. Tara noastra poate ajuta Japonia doar cu simpatie. Aceasta este parerea fostului ambasador al Japoniei la Bucuresti, Excelenta Sa Thushima Kanji Sensei. Zeci de timisoreni s-au adunat joi seara intr-un club din Piata Unirii pentru a-l asculta.

Tsushima Kanji

Au stat chiar si in picioare timp de mai bine de o ora ca sa asculte povestile spuse cu patos de fostul ambasador al Japoniei la Bucuresti. Intrebat cum ar putea ajuta Romania Tara soarelui rasare, oficialul nipon a precizat ca doar cu… simpatie. „Japonezii nu cer. Americanii, chinezii, rusii, francezii, englezii vin unilateral si lasa, si lucreaza. Noi nu cerem. Cred ca am cerut ceva pentru centralele nucleare, dar restul nu cred. Asta este ceva rau de tot, pentru ca noi cand vrem sa ajutam, ajutam. Cand noi avem nevoie sa fim ajutati, noi nu cerem”, a declarat fostul ambasador.