Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. – Mircea Eliade
Se afișează postările cu eticheta luptatori din al doilea razboi mondial. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta luptatori din al doilea razboi mondial. Afișați toate postările
miercuri, 2 decembrie 2020
Apariție editorială: Cavalerii Apocalipsei, de Ion V. Emilian
Ion V. Emilian (1906-1985), Cavaler în Regimentul 2 Călărași, a scris
poate cele mai dure și realiste memorii de război din literatura română
și nu numai, apărute până acum în franceză (1974), germană și spaniolă
(1977) și acum, pentru prima oară, în limba română. Amintirile sale
acoperă intervalul de la cedarea Basarabiei din 1940 până la
începuturile Războiului Rece, în anii ’60, dar și cu flash-back-uri mult
în urmă. Frontul de Est, din Bucovina, Ucraina, pe Nipru, Bătălia de la
nord de Marea de Azov, până în Crimeea, luptele contra partizanilor,
dealul Kiet, peninsula Taman, apoi Caucazul și Stepa Kalmucă, bătăliile
pentru despresurarea Stalingradului ca și acoperire pentru Grupul Hoth,
luptele de apărare și multe altele. Apoi, implicarea în actul de la 23
august 1944, Frontul de Vest, epopeea de pe Mureș, Ungaria și
Cehoslovacia. De parcă nu era destul, Waffen SS în Austria, apoi
lagărele americane de prizonieri și activitatea în serviciile de
informații ale armatei americane în zorii Războiului Rece, un adevărat
James Bond român, asupra căruia au avut loc tentative de răpire și
asasinat puse la cale de NKVD. Un Cavaler al Apocalipsei, apoi un
Cavaler din Umbră, în tenebrele spionajului militar din timpul
Războiului Rece.
miercuri, 12 septembrie 2012
A murit Gheorghe Cojocea, remarcabil luptător în al doilea război mondial
Miercuri, 12 septembrie 2012, aproape de orele 15, a trecut la cele veșnice dl veteran de război, colonel de tancuri (r) Gheorghe Cojocea (n. 5 aprilie 1922), fost Leutnant în Wehrmacht, supravieţuitor a celei mai mari bătălii de tancuri din istorie - Unternehmen Zitadelle / 4-20 iulie 1943-, de la Kursk.
După război, prin toamna lui 1948, îndemnat de un superior să facă o cerere pentru obținerea ”carnețelului roșu” (pentru a nu fi dat afară din armată), apare în fața unei comisii și întrebat ”dacă a fost pe frontul de răsărit și a tras, personal, cu pușca în frații noștri sovietici?” răspunde: ”Bineînțeles că nu am tras cu pușca. De regulă am folosit mitraliera ...” (Pumnul de Fier, Dan Gîju, ed. Phobos, 2003)
(fotografie colorată de subsemnatul)
După război, prin toamna lui 1948, îndemnat de un superior să facă o cerere pentru obținerea ”carnețelului roșu” (pentru a nu fi dat afară din armată), apare în fața unei comisii și întrebat ”dacă a fost pe frontul de răsărit și a tras, personal, cu pușca în frații noștri sovietici?” răspunde: ”Bineînțeles că nu am tras cu pușca. De regulă am folosit mitraliera ...” (Pumnul de Fier, Dan Gîju, ed. Phobos, 2003)
duminică, 20 noiembrie 2011
Erich Hartmann - Cavalerul Aerului din Luftwaffe
„A la guerre comm à la guerre!"
Războiul însuşi este o crimă. Indiferent de ce parte s-a aflat luptătorul şi independent de voinţa proprie. Atâta vreme cât acţiunile sale nu s-au îndreptat asupra civililor fără apărare, ci doar asupra combatanţilor de „cealaltă parte, actele de curaj, forţa morală de a înfrunta cu eroism inamicul trebuiesc apreciate, cinstite şi reamintite urmaşilor. După Al Doilea Război Mondial, mulţi piloţi - inamici în timpul luptelor - s-au cunoscut şi şi-au depănat amintirile „sine ira et studio", devenind prieteni pe viaţă. Un exemplu edificator îl constituie cazul piloţilor americani: Barrie Davies şi Wayne Lowry alături de românul Ion Dobran (general de flotilă aeriană (r) aviator), care, deşi s-au atacat şi doborât reciproc în luptele aeriene de deasupra Ploieştiului, în 1944, după mai bine de şase decenii de la producerea evenimentelor, au luat legătura şi au corespondat, fără a se fi văzut vreodată la faţă. Informaţiile din textul prezentat mai jos au fost preluate din arhiva germană a Luftwaffe. (Ion Măldărescu)
Cel mai de temut pilot de vânătoare al celui de-Al Doilea Război Mondial
duminică, 23 octombrie 2011
Eroul aviator Teodor Greceanu şi evadarea din fortăreaţa comunistă Aiud
Destinul lui Greceanu este fara nicio urma de indoiala emblema tragediei aviatorilor romani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A participat in peste 800 de misiuni, dintre care 100 au fost batalii aeriene, castigand duelul in cateva zeci. A fost decorat cu un numar impresionant de medalii, dovada a eroismului.
Ordinul Mihai Viteazul, Coroana Romaniei, Virtutea Aeronautica, Steaua Romaniei si Crucea de Fier, clasa I si a II-a, toate acestea stau marturie a vitejiei sale.
Medalia primita de la germani pentru cele cateva sute de misiuni este unica, Greceanu fiind de departe pilotul roman cu cele mai multe zboruri in teritoriu inamic. Pentru a reliefa cat de buna este performanta sa, pilotii americani dupa doar 25 de misiuni erau scosi din lupta.
Insa, acestea au fost indreptate impotriva unui dusman a carui razbunare va fi crunta. Timp de aproape doua decenii, Greceanu a facut temnita grea si a platit un pret mult prea scump. In urma torturii in beciurile Securitatii si-a pierdut ambele picioare.
duminică, 5 iunie 2011
“A plecat la vânătoare Agarici, / A plecat ca să vâneze bolşevici…”
Căpitan av. Horia Agarici - Salvatorul Constanţei
Horia Agarici - Memorii
Asculta mai multe audio podcast
"A plecat la vânătoare Agarici / A plecat să vâneze bolşevici". Acestea sunt versurile fredonate şi acum de foştii piloţi constănţeni, versuri la modă în anii de glorie ai aviatorului Horia Agarici, de la a cărui naştere s-au împlinit, în aprilie, 100 de ani. Acesta este cunoscut drept salvatorul Constanţei pentru că, în timpul celui de-al doilea război mondial, a reuşit să doboare trei bombardiere sovietice cu toate că a decolat cu avionul alimentat incomplet.
Horia Agarici - Memorii
Asculta mai multe audio podcast
Acelaşi pilot dibace a salvat Cazinoul în lupta aeriană cu avioanele inamice. Veteranii din al doilea război mondial îşi aduc aminte cu plăcere de Agarici, o personalitate enciclopedică, un aviator de marcă şi în acelaşi timp poet.
A salvat de la bombardament case şi oameni
Pilotul Horia Agarici s-a remarcat pe câmpul aerian în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe data de 23 iunie 1941, ora 12.00, el primeşte comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Neţinând seama de regulamente, locotenentul decolează fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind "la vânătoare". Dintre cele şase bombardiere sovietice care se apropiau de Marea Neagră, Horia Agarici a reuşit să doboare trei, având astfel o contribuţie majoră în salvarea Cazinoului, emblema Constanţei, dar şi a sute de vieţi, puse în pericol de obuzele bombardierelor inamice. Datorită acestor fapte de vitejie pilotul a fost decorat cu medaliile Virtutea Aeronautică Clasa a III-a, Coroana României cu Spate şi Crucea de Fier Clasa I. Avionul pilotat de Agarici în istorica zi de 23 iunie 1941 a fost un Hurricane Mk. I.