Căpitan comandor (r) Mariana Drăgescu a împlinit astăzi 100 de ani! Multă sănătate! (video)

Doamna căpitan comandor (r) Mariana Drăgescu, ultima supravieţuitoare din celebra Escadrila Albă*, împlineşte azi, 7 septembrie 2012, venerabila vârstă de 100 de ani. Aici, în această fotografie**, probabil undeva pe aerodromul Kotelnikovo, sud Stalingrad - Septembrie 1942

*(Escadrila Sanitară, din august 1942 redenumită Escadrila 108 Transport Ușor) **(fotografie colorată de subsemnatul)

Dobriţoiu a înaintat-o în grad pe Mariana Drăgescu, pilot în "Escadrila Albă", care împlineşte astăzi 100 de ani 

OAMENI CURAJOSI: MICHAEL WITTMANN

ÎI REDĂM ONOAREA LUI MICHAEL WITTMANN

TANARUL erou al Panzerelor a cazut eroic in Normandia, pe 7 august 1944. Unul din numerosii Leonida uitati, din razboiul Sangelui contra Aurului. La 60 de ani de la moarte, se cuvine sa i se redea meritele.

… Luata cu asalt la 6 iunie, Normandia aproape a cazut, o luna mai tarziu. Englezii incearca acum sa cucereasca Caen-ul, aparat cu disperare de Divizia Hitlerjugend.

Avangarda Diviziei 7 blindate britanice, temutii „sobolani ai desertului” ai lui Montgomery, se furiseaza printr-o bresa deschisa de la Caumont pana la Villers-Bocage. Vor sa iasa in spatele liniilor germane. Dintr-o data insa, din padurea pe langa care trec rasare un Tiger. Michael Wittmann este la comanda. Nu are inca 30 de ani – in schimb si-a trecut pe blazon 119 tancuri sovietice. Poarta cu mandrie Crucea de Cavaler – in cel mai inalt grad.

Teava 88-ului tuna. Wittmann se repede asupra flancului englez si loveste vehiculele inamice, unul cate unul. Peste cateva momente, drumul se transforma intr-un infern. In panica, Divizia 7 Britanica face pasul inapoi. Frontul german va rezista pentru cateva saptamani, inca.

Eroul aviator Teodor Greceanu şi evadarea din fortăreaţa comunistă Aiud

Destinul lui Greceanu este fara nicio urma de indoiala emblema tragediei aviatorilor romani ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A participat in peste 800 de misiuni, dintre care 100 au fost batalii aeriene, castigand duelul in cateva zeci. A fost decorat cu un numar impresionant de medalii, dovada a eroismului.

Ordinul Mihai Viteazul, Coroana Romaniei, Virtutea Aeronautica, Steaua Romaniei si Crucea de Fier, clasa I si a II-a, toate acestea stau marturie a vitejiei sale.

Medalia primita de la germani pentru cele cateva sute de misiuni este unica, Greceanu fiind de departe pilotul roman cu cele mai multe zboruri in teritoriu inamic. Pentru a reliefa cat de buna este performanta sa, pilotii americani dupa doar 25 de misiuni erau scosi din lupta.

Insa, acestea au fost indreptate impotriva unui dusman a carui razbunare va fi crunta. Timp de aproape doua decenii, Greceanu a facut temnita grea si a platit un pret mult prea scump. In urma torturii in beciurile Securitatii si-a pierdut ambele picioare.

Hiroo Onoda: Soldatul nipon care a continuat Al Doilea Razboi Mondial trei decenii

Dupa ce a fost pregatit ca ofiter de informatii, japonezul Hiroo Onoda este trimis pe insula Lubang, din largul arhipelagului filipinez, pentru a initia actiuni de gherila si pentru a sabota operatiunile militare americane. Inarmat cu o credinta oarba, aproape admirabila, acesta a refuzat sa creada ca razboiul s-a sfarsit sau ca tara sa a fost invinsa si a luptat cu neinduplecata vointa pana in 1974.

Daca devotamentul sau a avut un temei, atunci acesta fost urmatorul ordin: "Iti este cu desavarsire interzis sa mori de propria mana. Poate dura trei ani, poate dura cinci ani, dar orice s-ar intampla ne vom intoarce dupa tine. Sub nicio circumstanta nu vei renunta la viata ta de buna voie." Onoda a dat crezare si a respectat intocmai ceea ce i se ceruse.

Ajuns pe insula, tanarul a intrat in contact cu ceilalti soldati niponi ce fusesera trimisi inaintea lui. Cei ce ii vor ramane alaturi in anii urmatori vor fi Shoichi Shimada, Yuichi Akatsu si Kinshichi Kozuka.

Dupa cum spunea Onoda, mai tarziu, oamenii nu pot trai singuri, ai nevoie de camarazi care sa iti fie alaturi, pe care te poti baza si increde. Tocmai acest spirit de unitate cultivat de societatea nipona a permis supravietuirea grupului, in conditii cu totul vitrege.

Otto Skorzeny - 12 iunie 1908 – 5 iulie 1975

Despre Otto Skorzeny în cartea Soarele negru, de Peter Moon

Foarte mulţi l-au considerat pe Skorzeny cel mai bun soldat de pe întregul teatru al celui de-al Doilea Război Mondial. A ştiut să-şi cucerească acest titlu, iar comandoul său a avut o celebritate uriaşă în ambele tabere ale războiului. Deşi primea în permanenţă numai misiuni aproape imposibile, cu şanse ridicole de succes, Skorzeny a reuşit de fiecare dată să le ducă la bun sfârşit. Şi-a antrenat personal soldaţii, care îi erau de o loialitate absolută. Nu era un om crud şi nu-i păsa deloc de politică sau de birocraţie. Pe scurt, era un adevărat luptător.

Pe la începutul anilor '70 Skorzeny a fost diagnosticat ca având cancer, posibil ca rezultat al complicaţiilor generate de o lovitură la spate pecare a căpătat-o în timpul misiunii de salvare a lui Mussolini. Operaţia chirurgicală la care a fost supus l-a lăsat paralizat, iar medicii i-au spus că nu va mai putea umbla niciodată. Skorzeny era însă un om plin de resurse. El a apelat la un fost terapeut SS. Cu ajutorul acestuia, a reuşit să-şi uimească medicii, recâştigându-şi capacitatea de a umbla. Una din ultimele sale acţiuni publice a fost participarea la o slujbă catolică ţinută pentru mântuirea sufletelor lui Hitler şi Mussolini. A murit în anul 1975.