O nouă doctrină economică națională: Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder?

Inspirat de articolul "Ce putem recupera din gândirea economică a lui A.C. Cuza?", am scris un articol "în oglindă", în care am incercat sa descopăr "Ce putem salva din gândirea lui Gottfried Feder".

Introducere

În vremuri dominate de dictatura pieței globale, de imperiul corporațiilor și de sclavia datoriilor eterne, se simte tot mai acut nevoia unei revoluții economice care să repună omul, comunitatea și națiunea în centrul vieții economice. În acest context, redescoperirea gândirii lui Gottfried Feder – economistul uitat, dar fondator ideologic al politicii economice a Partidului Național-Socialist German – oferă un punct de plecare esențial pentru o nouă viziune.

Dar ce poate fi salvat din ideile sale? Și cum pot fi reformulate pentru o mișcare național-socialistă modernă, ancorată în realitățile de azi, dar fidelă spiritului suveranității economice?

„Național-socialismul este o concepție despre lume care se află în cea mai ascuțită opoziție față de lumea actuală a capitalismului și față de sateliții săi marxist și burghez.” 

— Gottfried Feder 

1. Economia eliberată de cătușele dobânzii

Cea mai importantă idee a lui Feder este lupta împotriva „cămătăriei” – a economiei în care capitalul nu mai este folosit pentru a produce, ci pentru a controla și exploata prin împrumuturi și dobândă perpetuă. Feder nu critica proprietatea, munca sau industria — dimpotrivă, le apăra — ci capitalismul financiar parazitar.

Ieșirea din strânsoarea de moarte: 2. Eliberarea din lanțul invizibil – antidotul contra sclaviei financiare

 Nu ajunge să recunoaștem boala. Trebuie să îndrăznim să vorbim despre leac.

Gottfried Feder nu s-a limitat la a demasca camăta. A propus o alternativă: un sistem economic în care banii sunt creați de stat, în slujba comunității, și în care capitalul nu se poate folosi pentru parazitism, ci doar pentru muncă productivă.

Iată câteva soluții esențiale pe care le propunea el – și care, adaptate, pot deveni baza unei renașteri reale.

1. Abolirea dobânzii asupra creditului productiv

„Capitalul nu trebuie să aibă voie să se reproducă prin sine însuși.” – G. Feder

Dobânda este instrumentul prin care cei care nu muncesc ajung să-i controleze pe cei care creează. Statul trebuie să interzică dobânda asupra împrumuturilor pentru agricultură, industrie și construcție – activități care adaugă valoare reală în economie. Asta înseamnă că un tânăr care vrea să-și facă o fermă sau o fabrică ar primi bani de la stat fără dobândă, nu de la o bancă privată care îl îngroapă în rate.