De ce Dacia? Ciudatul nume al unei provincii

Scris de Johnny Grandjean Gøgsig Jakobsen în 2012, după articolul „Dacia” de Jarl Gallén în Kulturhistorisk Leksikon for Nordisk Middelalder vol. 2, col. 608-610, Copenhagen 1957. Versiunea daneză a acestui articol a fost publicată de Universitatea din Copenhaga, în Secţiunea Cercetări Nume, 2012.

Când Ordinul Predicatorilor, în 1226-1228, a decis ca cele trei regate Scandinave (Danemarca, Norvegia şi Suedia) trebuie să formeze o singură provincie în cadrul Ordinului, a fost ales numele Dacia. O alegere identică a numelui, a fost făcută de către colegii Mendicanţi din Ordinul Friars Minor, când ţările nordice, în termini franciscani, au fost separate provincial de Saxonia în 1239.

În imagine: Sigla Ordinului Dominican, abaţia provinciei Scandinave Dacia. Textul de pe marginea siglei spune: „S' PRIORIS PROVINCIALIS DACIE ORDI PREDICATORE” („Sigla abaţiei provinciei Dacia a Ordinului Predicatorilor”).

O parte din zidul cetăţii Sarmisegetuza a fost distrusă de un buldozer

Un buldozer a reuşit să distrugă într-o clipă ceea ce n-au reuşit adversarii istorici şi intemperiile vremii în două mii de ani. O parte din zidul cetăţii dacice Sarmisegetuza din judeţul Hunedoara a fost distrusă în timpul amenajării unei parcări în zonă. Dovezi istorice despre viaţa dacilor au fost astfel definitiv distruse.

Zidul vestic al cetăţii dacice este distrus pe o lungime de 30 de metri. Bucăţi imense de piatra s-au desprins şi au căzut. Totul din cauza unor lucrări efectuate necorespunzator.

"Toată lumea strigă că n-au maşinile unde să parcheze. Ei acuma am făcut şi parcarea asta. Cei care ne contesta ar trebui să vadaă ce se întâmplă în interiorul cetăţii şi nu în afara cetăţii", a declarat Mircea Molot, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara.

"Din nefericire este un loc absolut fabulos şi e păcat că domna Udrea nu are timp să se ocupe. Dacă ar încerca să vină pe tocuri, probabil ca l-ar asfalta", a spus o turistă.

De-a lungul timpului, Sarmisegetuza Regia a fost confruntată cu mai multe scandaluri. Pe vremea lui Ceauşescu, un sanctuar întreg a fost distrus pentru a fi construit un heliport, iar in ultimii ani cetatea a fost distrusă de cautătorii de comori dacice.

Parcarea de aproape 3.000 de metri pătraţi este amenajată chiar lângă zidurile cetăţii, pe o zonă în care în anii ‘80 au fost găsite urme ale existenţei dacilor.

National Geographic: Dacii erau plini de comori

Dacii iubeau aurul, sugerează un nou studiu asupra brăţărilor dacice publicat de National Geographic.

Meşteşugarii daci nu făceau deloc economie la aur atunci când lucrau faimoasele brăţări dintr-un întreg lingou, spune autorul studiului Bogdan Constantinescu, relateaza realitatea.net

Cele mai multe dintre accesoriile vechi de peste 2000 de ani cântăresc aproape 1kg fiecare, lucru surprinzător pentru cercetătorul Paul Craddok, expert în materiale.

Petiţie: Salvati Capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia !

Ne-a fost semnalată apariţia acestei petiţii online cu rugamintea de a  o populariza. Poate că solidarizarea noastră în această chestiune de interes naţional, pornind din mediul internetului si apoi penetrând toate straturile societăţii, va da roadele necesare şi Sarmiyegetusa Regia va găsi protecţia necesară pentru a rămâne moştenire sacră urmaşilor nostri.

destinatar: Ministerul Culturii

Marele Sanctuar Circular din cadrul complexului arheologic Sarmizegetusa Regia a fost vandalizat, din nou, de persoane rămase neidentificate.

Este vorba despre Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei, un loc al nimanui, pasat de la unii la altii, cu inconstienta si iresponsabilitate, de autoritatile statului. Fericiti ca nu-i baga nimeni in seama, vizitatorii ingroapa cu succes fosta cetate in munti de coji de seminte, iar natura le desavarseste opera, acoperind locul cu balarii.

Cetatea Sarmizegetusa, regat devastat de nepasare si cautatori de aur

Din ce in ce mai multe exemple par a spulbera orice dubiu referitor la faptul ca românilor nu le pasa cine sunt si de unde vin si ca istoria nu are greutate pentru ei decat atunci cand ea se poate cantari, la propriu, in aur.

Cetatea Sarmizegetusa, regat devastat de nepasare si cautatori de aur

StirileProTV.ro

Corespondentul Stirilor Pro Tv, Alex Dima, prezinta in cadrul emisiunii Romania, te iubesc! , difuzata de Pro Tv, o ancheta despre situatia actuala a cetatii Sarmizegetusa, monument incadrat in patrimoniul UNESCO, si despre celebrele bratari dacice, furate si recuperate ulterior de statul roman, cum altfel decat pe bani grei.

Cei care se incapataneaza sa ajunga pana la Sarmizegetusa, in Muntii Orastiei, pe un drum care, desi a costat fabuloasa suma de 78 de miliarde de lei vechi, a fost rupt imediat de ape, constata ca locul zace in paragina. Indicatoarele pana la cetate, pliantele informative, ghizii sau orice alt detaliu ce tine de prezentarea civilizata a unui astfel de loc, de o inestimabila valoare istorica, lipsesc cu desavarsire.

Statul si-a luat mana de pe leaganul civilizatiei dacice si nici o autoritate a acestuia nu are grija ca acest loc sa fie amenajat, reconstruit si valorificat. Asa cum numai pe aceste meleaguri se intampla, responsabilitatea este pasata de la un om la altul, pana la cel mai inalt nivel cu putinta.

Pana la urma insa, legislatia proasta, stufoasa si incompleta, la care s-au adaugat autoritatiele nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al nimanui. Dar, cum se intampla mai de fiecare data, nu lipsesc cei care au de castigat de pe urma faptului ca acest loc este neadministrat si nepazit: cautatorii de aur, care misuna nestingheriti prin zona.
In ultimii ani, Muntii Orastiei au fost scormoniti cu simt de raspundere si sute de kilograme de aur, cosoni si podoabe au fost vandute peste granita.

Alex Dima a obtinut in premiera un interviu cu Florin Rambetea, zis si „Bratara”, cautatorul de aur care a descoperit cele zece bratari dacice in 2000 si care acum se teme pentru viata lui. Acesta s-a lasat cu greu convins sa povesteasca despre anul 2000 cind a fost angajat de doi camatari din Deva pentru a-i ajuta sa sape in munti si sa gaseasca aur, precum si despre momentul descoperirii pretioaselor podoabe, care i-a schimbat viata pentru totdeauna, in rau insa.

Bratarile au intrat pe piata neagra , iar in clipa in care au fost descoperite, statul roman a cheltuit sute de mii de euro pentru a le recupera. Insa si aceasta poveste are ceva cusut cu ata alba, pentru ca exista voci care ridica semne de intrebare despre autenticitatea lor.

Cei care le-au analizat si care au semnat expertiza sustin autenticitatea lor, in timp ce un bijutier afirma cu sinceritate ca „daca stii compozitia, se pot face simplu” si ca „baietii destepti fac asta”. O poveste dureroasa despre o cetate care candva era inima unui regat si despre sumele fabuloase cheltuite de statul roman pentru a recupera ceva ce poate fi un veritabil fals, duminica, la Romania, te iubesc!, intr-o investigatie realizata de Alex Dima.

Gugulania, Tara zeului Zamolxe

Pe vf Godeanu. Crucea care marcheaza virful si in fundal, virful Gugu

Dupa ce am scos din "naftalina" internetului articolul despre Momarlani, care a avut succes fiind preluat si de alte saituri -frontpress.ro si nationalist.ro- acum publicam un material despre Gugulani si Gugulania banateana. O comunitate plina de farmec pe care il simti insa mult mai bine atunci cand ii calci meleagurile. Prezentam acum un material pe care Opinii libere l-a descoperit pe saitul hotnews.ro

Vârful Gugu

Aproape 100.000 de romani se falesc cu numele de gugulani. Pe ei ii uneste o istorie construita in jurul Varfului Gugu, obiceiuri neschimbate de veacuri, faima de a produce cele mai bune mere. Si mandria.

Tara aceasta de langa noi exista de mai bine de 2.000 de ani, dar nu este trecuta pe nici o harta. Se numeste Gugulania. Avem nevoie de o lectie de geografie, nu-i asa? Delimitare teritoriala: Valea Bistrei, incepand de la Bucova la Caransebes, culoarul Timis – Cerna, pana la Teregova, Rusca, Valea Higegului, Muntii Godeanu, pana la izvoarele raului Bistra. Forma de relief predominanta: munte.

Vechea vatra a Gugulaniei se afla pe cel mai inalt varf al Muntilor Godeanu, Gugu (2.291 m), iar capitala se gaseste la Caransebes. Populatie: 80.000 de locuitori. Ocupatii de baza, prin traditie: agricultura si cresterea animalelor, negotul cu mere.

De religie ortodoxa, gugulanii sunt considerati "de cea mai curata origine dacica", iar leaganul poporului, Varful Gugu, este numit "muntele sacru al lui Zamolxe".

Oamenii si muntele lor sfant fie se ascund privirii muritorilor, fie se falesc. "... Acest cel mai inalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde.

Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste in sens avantajos, Gugu poate fi invaluit in ceata, sau cine stie cum si in ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu", nota Victor Kernbach, in "Muntele ascuns al lui Zamolxis", din "Romania pitoreasca" nr.7/ 1972.

Gugulanii se ascund in spatele portilor inalte, in curtile interioare ale caselor lor, in spatele obloanelor trase peste ferestrele de la strada. Asa i-am gasit la Turnu Ruieni, dar asa ii vezi pretutindeni in tara lor, Gugulania.

DOMINO ARHITECTURAL. De cand am intrat in Banatul montan, privirile ni s-au lovit de casele fara curte si fara gard la strada si de storurile de lemn bine trase peste ochiurile de sticla. Casa langa casa, pe un singur nivel, dar inalt. Parca ar forma o singura cladire, intinsa cat satul. Peretii "exteriori" se sufoca unii intr-altii, intr-un joc asemanator unui domino pentru Gulliveri.

Usile, de cele mai multe ori metalice, sunt mari, ca niste porti. Rareori vezi vreuna intredeschisa, si-atunci nisa oferita cu zgarcenie ochilor curiosi nu-i mai lata de un deget. Nu poti sa nu te intrebi ce-or avea de ascuns oamenii astia?! Arhitectura este de sorginte austriaca, dar locatarii sunt gugulani. Mai vezi pe cate unul batran la poarta, pe bancuta, privind trecatorii.

Copiii, foarte putini, bat mingea pe la vreun colt de strada.
(...)
DEMOGRAFIE. Doar un copil, maximum doi – si atunci accidental – este limita numarului de urmasi in familiile de gugulani. Natalitatea si mortalitatea se echilibreaza una pe alta printr-o lege nescrisa, de cand lumea, in Gugulania. Mai mult de unu-doi copii nici n-ar avea loc sa creasca intr-o casa sufocata de peretii gospodariilor vecine.

Asa, averile raman in familie si nici nu apar certuri pe mosteniri. Gurile celor de la ses spun despre falosii urmasi ai dacilor de la Varful Gugu ca de zgarcenie nu fac mai multi copii. Locuitorii acestei tari de sub ochii nostri stiu insa mai bine cum sa-si duca numele mai departe, asa cum i-a invatat zeul din vechime, Zamolxe.

MOSTENIRE GREA
Gugulanul ar putea fi descris pe scurt ca un om de zona de munte, un iubitor de frumos, in ciuda naturii aspre, si care pastreaza cu sfintenie traditiile.

Pentru ca gugulanii, cu obiceiurile si felul lor de a fi, ar putea fi descrisi prin elementele de infrumusetare ale portului si gospodariilor, duse pana la extrem, "din fala", si care inglobeaza elemente ale culturii de la inceputul lumii si pana acum. Ceapsa si opregul sunt, astfel, elemente ale portului popular gugulan cu rol estetic.

Nicoleta Guma, directorul Muzeului Judetean de Etnografie si al Regimentului de Garda din Caransebes, asociaza aceste elemente, caracteristice acestei zone, cu reprezentari de pe ceramica culturii Hamangia. Obiceiurile impamantenite in tara gugulanilor pastreaza puternice reminiscente ale culturii dacice precrestine.

Motiv pentru care sunt considerati, de multe ori, mostenitorii cei mai vrednici ai inaintasilor nostri.

EMBLEMA
"Gugulan cu car cu mere Si cu frumoasa muiere Ma dusei sa cumpar mere Si cu ochii-s la muiere Gugulanu-i om cu minte El ti-o spune mai ’nainte «Eu vand mere, eu vand pere, Dar nu-mi vand a mea muiere»"
(Achim Nica, "Gugulan cu car cu mere")
(articol de Dana Ciobanu, Doru Cobuz / Jurnalul national)
*************************************************************************************
Mai jos, un material pe aceeasi tema extras de pe saitul universulpadurii.ro
Muntele Gugu - interzis celor slabi de înger
Situat în Masivul Godeanu, varful Gugu (2291 m) este terapia potrivita pentru cei care simt ca viata nu le mai ofera nici o surpriza.

Daca ai inima tare, nervii acasa, picioare bune si te întrebi de ce sa dai doua milioane si jumatate pe o camera de doua stele la mare, le spui prietenilor sa-si scoata rucsacul din dulap, sa-si cumpere conserve si va urcati într-un tren care merge spre Otelu Rosu, aflat la 25 de kilometri de Poiana Marului – Caransebes, unde traiesc gugulanii – numiti astfel dupa Muntele Gugu, situat în punctul unde se întalnesc Transilvania, Oltenia si Banatul. De la gugulani va luati rachie de Banat – o licoare din prune care ajunge la 50 de grade si se tine trei ani, înainte de-a o da pe gat cand ti-i frig sau frica (stie Gugu de ce), în butoaie cu doage din salcam, stejar si dud.

Traseul de creasta al Masivului Godeanu dureaza una-doua zile si e musai ca de-aici sa deviezi spre Gugu. Pajisti deasupra padurii, traseu la 2000 de metri marginit de vaile raurilor Ses sau Bran, dar si Caldarea Gugului, cu lacul aferent.

Daca ai campat în vale si ai auzit povestile Gugului, numit si “cel ce se ascunde privirilor”, dupa unele scrieri taman Kogaionul, muntele sfant al dacilor, unde a trait o perioada, într-o pestera, Zamolxe, stai cascat sa te convingi ca, între anumite ore, varful dispare. Unii povestesc ca au vazut explozii de lumina tasnite chiar din munte. Acum multi ani, niste cercetatori au vrut sa consemneze fenomenele si la finalul expeditiei puteau sa jure ca luminile au saltat varful spre cer si ca n-au închis un ochi din cauza unor energii inexplicabile. O a doua comisie urma sa ajunga acolo dupa disparitia unui avion. Observatiile lor? Stari nemotivate de spaima, senzatii de sufocare, impresia ca sunt priviti, explozii luminoase în varf. Si nimeni nu a putut explica de ce nu a retinut pelicula nimic din cateva ore de înregistrare. O fi legenda lui Gyges (300 î.Hr.), care avea un inel care te facea invizibil?Istoriile misterioase au împanzit lumea. Nu e an sa nu gasesti turisti din Germania, Franta sau Suedia, care sa nu stea cu aparatele în trepiede pentru a surprinde exploziile luminoase. Unii vin cu bicicleta, dar ca sa te tina aici picioarele trebuie sa te cheme Miguel Indurain.

Doua lucrari de exceptie despre stramosii nostri

Editura Dacica este prezenta in librarii cu doua volume inedite referitoare la stramosii nostri daci: „Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia“, semnata de Al. Papadopol-Calimah, si „Medicina in Dacia“, de Ion Horatiu Crisan.Este vorba, in primul rand, despre „Scrieri vechi pierdute atingatoare de Dacia“, semnata de Al. Papadopol-Calimah, cu un consistent studiu introductiv al dr. Aurora Petan. O carte a cartilor pierdute despre daci, insumand aproape trei sute de autori antici ale caror scrieri „atingatoare de Dacia“ nu au mai ajuns pana la noi din diferite motive: intamplare, ignoranta, nepasare sau cenzura. O imagine corecta a interesului anticilor pentru neamul dacilor si, in acelasi timp, o masura pentru ceea ce ne-a mai ramas din scrierile despre Dacia: nu mai mult de 10%. O lucrare de mare eruditie, ignorata cu sau fara intentie mai bine de un secol, recuperata si editata acum intr-un volum pentru prima oara. In al doilea rand, este vorba despre „Medicina in Dacia“, de Ion Horatiu Crisan, singura sinteza de istoria medicinii pe teritoriul tarii noastre, cuprinza
nd perioada straveche si epoca dacica pana la cucerirea romana. Cartea include capitole despre conditiile de trai si sursele de supravietuire in trecut, despre bolile si practicile medicale, despre indicatiile terapeutice ale plantelor vindecatoare, despre otravuri, bai si ape curative. MEDIA LINK