Eu nu prea m-am simţit bine la festa
Caseipound, că nu era colivă. N-au făcut nicio depunere de coroane comemorative, n-au ţinut niciun moment de reculegere, nu au împărţit vin, colaci şi pahare de plastic cu grâu fiert şi bomboane deasupra, n-au făcut slujbă, nu ne-am rugat împreună. Eu aşa eram obişnuită. Dacă colivă nu e, nimic nu e, nici soare nu-i, nici viaţă nu-i, iar eu mă simt a ni-măăă-nuuui. În afară de asta, mai toţi erau plini de tatuaje şi în locul unde s-a ţinut întrunirea aveau şi piscină, ca nişte spurcăciuni în faţa lui dumnezeu ce se află.
Trecând peste glumele proaste la care numai eu râd şi renunţând să fiu la fel de superficială ca cei pe care îi vizez cu ele, să vă povestesc.
Se dau aşa: un bar şi o sală de conferinţe amenajate într-o fostă staţie de tren dezafectată, înconjurată de pădure, câteva sute de oameni frumoşi şi entuziaşti, dezbateri, conferinţe, concerte, mâncare, băutură, joc şi voie bună.
Să vă spun ceva, ca să vă crească inima ca o pâine, ca unor români verzi ce vă aflaţi, că mie mi-a crescut. Prima conferinţă a fost despre economia legionară şi în prima frază a fost pomenit numele lui Codreanu. Eu dacă făceam conferinţa asta în România, apărea vreun “legionarically correct” şi-mi zicea că nu am dreptul să vorbesc despre aşa ceva şi să iau exemplu, fiindcă legionari sunt numai cei de atunci, iar noi nu putem nici măcar ridica ochii până acolo. Revenind, a vorbit Chiara despre auto-sustenabilitatea organizaţiei, despre necesitatea de a deschide puncte comerciale nu atât pentru profitul care rămâne în interior, ci şi pentru a oferi locuri de muncă militanţilor care nu vor să se integreze în sistemul capitalisto-corporatisto-dezumanizant şi, nu în ultimul rând, pentru a spori camaraderia. Mie mi-a plăcut chestia asta, că a fost susţinută cu exemple din realitate, despre cum construiesc ei lumea în care vor să trăiască, cu magazine, librării, baruri, case şi restaurante proprii. O enclavă de oameni care îşi trăiesc visurile şi împărtăşesc aceleaşi idealuri, în pofida societăţii contemporane; o economie în economie şi în răspăr faţă de ea.
