„Republica Moldova” a condamnat regimul totalitar comunist și a interzis secera și ciocanul!

Parlamentul Republicii Moldova a interzis joi, la ultima şedinţă a legislativului din această sesiune, utilizarea simbolurilor comuniste în scopuri politice, după dezbateri care au durat peste patru ore, informează AGERPRES.

Proiectul de hotărâre elaborat de deputaţi liberali prevede condamnarea regimului totalitar comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, acuzat că a comis crime împotriva umanităţii. De asemenea, se interzice utilizarea simbolurilor comuniste - secera şi ciocanul în scopuri politice, dar şi a altor ideologii totalitare. Un amendament similar a fost introdus şi în Legea cu privire la partidele politice. Aceasta înseamnă că dacă partidele nu se vor conforma, ar putea fi dizolvate.

„Dragi prieteni români” - Scrisoarea unui polonez

Dragi prieteni români,

Vă trimit un salut călduros și un cuvânt de prietenie de la Varşovia, care comemorează doi ani de la dezastrul de la Smolensk. În același timp, vă mulţumesc pentru interesul vostru viu și profund față de acest eveniment. Pe noi, polonezii, aceasta ne bucură, cu atât mai mult cu cât avem, în această privință, un sentiment deosebit de puternic de însingurare în lume.

Iar chestiunea este importantă nu doar pentru polonezi, ci pentru întreaga regiune a Europei, situate între Occident şi Rusia, în special pentru acele ţări care au trăit ocupaţia comunistă. Smolensk arată cum un singur eveniment poate degrada poziția internaţională a unei ţări, cât de iluzoriu este sentimentul nostru de normalitate în privința ţărilor noastre, dar, în acelaș timp, și faptul că puterea, având la dispoziție aproape toată mass-media şi toate instituţiile, poate lupta împtriva încercărilor de a afla adevărul, împingând la periferie acea parte a societăţii, care nu cedează presiunii, şi care rămâne atașată unor valori precum patriotismul, cinstea, adevărul.

Află povestea atacului securiştilor la Bâtca Corbului din 1955, spusă de Gavril Vatamaniuc, unul din liderii rezistenţei anticomuniste

Extras din interviul realizat în urmă cu câţiva ani de către istoricul Alexandru Matei cu Gavril Vatamaniuc, unul din liderii rezistenţei anticomuniste din munţi. În fragmentul prezentat de RL, Vatamaniuc povesteşte pe larg momentul în care a fost încercuit de securişti în pădure şi modul extraordinar în care a scăpat din menghina acestora. "Eroul" din Bucovina a murit joi (povestea sa aici).

Gavril Vatamaniuc: Aşa că în 1955, în ziua de 18 ianuarie 1955, am fost atacaţi de Securitate la Bâtca Corbului, unde aveam bordeiul cu Motrescu. Ne-a pârât un brigadier silvic: Bujinovschi Nicolae din Suceviţa. El umblând după mistreţi, noaptea, ziua, a simţit acolo, a observat ceva. A făcut pândă şi a stabilit. A anuţat Securitate şi a venit noaptea conduşi de el la locurile respective, o companie de securişti, cam 50-60 de securişti, cu câini.

Noi întotdeauna în timpul acesta cât am fost partizani, dacă eram singur, stam până la 12 noaptea de pândă afară. Dimineaţa, în zori zilei, înainte cu un ceas, două de a se face zorile, ieşeam la pândă afară şi ascultam.

Lupte antibolşevice după Unire (1918 – 1940)

Autor: Cristian Negrea

Deja către sfârşitul lui ianuarie 1918, teritoriul Basarabiei era aproape complet curăţat de plaga bolşevică. Armata română disciplinată, motivată, dornică de revanşă, a reuşit cu preţul unor lupte grele să cureţe întreg teritoriul până la Nistru, obligând bandele ruseşti să fugă dincolo de râu, aducând liniştea şi pacea atât de necesară populaţiei basarabene greu încercate. Nu mai erau bande de soldaţi care jefuiau, violau, incendiau şi omorau totul în calea lor. În locul lor veniseră soldaţii români care aveau ordine stricte să nu se amestece în disputele politice. Au fost primiţi prin sate cu pâine şi sare, au fost invitaţi pe la cumetrii sau nunţi, ofiţerii români au năşit cupluri sau copii basarabeni, şi pretutindeni s-au comportat cu onoare, făcând cinste armatei române. Ţăranii basarabeni erau lămuriţi acum, nu le mai trebuiau demonstraţii, se înţelegeau perfect în limba română cu aceşti soldaţi despre care lise spunea că sunt moşieri. De fapt, în discuţiile, şezătorile la care au participat în comun, a fost limpede pentru toată lumea că sunt acelaşi popor, spre deosebire de stăpânii ruşi de până atunci care nici nu vorbeau limba lor, ba mai mult, îi tratau cu dispreţ ca şi pe un popor inferior.

Despre cultura românilor

Larry Watts: Românii, cei mai buni luptători anticomunişti

Romanii, cei mai buni luptatori - Larry Watts la... de ZiaristiOnlineTV
Mai multe amănunte la adresa ziaristionline.ro

Un vânător de partizani bolşevici se confesează. Jurnalul locotenent-colonelului Ioan Tobă, zis Hatmanu

Ioan Tobă‑Hatmanu. Un nume care nu figurează în cărţile de istorie. O viaţă care nu a constituit subiectul unui scenariu de film. Poate că ar fi trebuit. I se spunea „Vânătorul de partizani bolşevici“. Aflat la comanda unui detaşament româno‑german, a distrus formaţiunile de partizani bolşevici pe frontul din Crimeea. A plătit aceasta cu detenţia în gulag. A supravieţuit acestei încercări şi a trăit până în 1979. Nu i‑a fost dat să moară de glonţ, aşa cum visa. A sfârşit, pur şi simplu, la coadă la CEC.

Zile de front

21 iulie 1943

Cu maşina, cu domnul general Ciurea şi cu căpitanul Ioan Gheorghe, la Simferopol. Oprim la Feodosia‑Salî‑Karasubazar.

22 iulie 1943

Mă prezint domnului general Auleb, comandantul Crimeii, predau albumul. Primesc misiune la partizani. Îmi dă o notă excelentă.

Polonia: Luptătorii din rezistenţa de gherilă anti-sovietică au fost comemoraţi de 500 de naţionalişti

Marţi, 1 martie 2011, peste 500 de naţionalişti s-au adunat în Wrocław, un municipiu în Voievodatul Silezia de Jos, pentru a-i comemora pe polonezii din rezistenţa naţională care s-au opus regimului sovietic într-o luptă de gherilă.

Marşul a fost organizat de organizaţia naţionalistă Renaşterea Naţională a Poloniei (NOP), grupările naţionaliştilor autonomi, suporteri ai echipelor sportive din oraş.

DEMASCAREA. Mărturii cutremurătoare despre "Fenomenul Piteşti"

A murit Vasile Paraschiv, cunoscut disident anticomunist român

Marius Oprea despre Vasile Paraschiv: “A murit umilit”

Cunoscutul disident anticomunist, Vasile Paraschiv, a decedat vineri, la domiciliul său.

Vasile Paraschiv avea 83 de ani şi trăia la Ploieşti.

În 1971, Paraschiv a fost primul care a militat pentru sindicate libere în România comunistă. Membru al partidului comunist până în 1968, Vasile Paraschiv a devenit cel mai curajos luptător anticomunist în contextul dat. Pentru ca lupta lui să nu devină molipsitoare, Securitatea l-a expulzat din ţară în 1978. La scurt timp, spre uimirea Securităţii şi a dictatorilor României ceauşiste, Vasile Paraschiv s-a întors în infernul comunist pentru a-şi continua lupta.

Sa ne amintim: Atacul anticomunist de la Berna (II)

Pe 14 februarie 1955, legatia romaneasca de la Berna este ocupata de un grup de luptatori anticomunisti, condusi de Oliviu Beldeanu. Actiunea lor este motivata de abuzurile si incalcarile flagrante ale drepturilor omului din Romania la mana regimului represiv condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Sa ne amintim: Atacul anticomunist de la Berna (I)

Dupa ce au patruns in cancelarie, Beldeanu si Chirila au avut nevoie de cateva ore pentru a sorta prin teancurile de acte oficiale. Dar, in timpul noptii, ceva neasteptat se intampla.

Sa ne amintim: Atacul anticomunist de la Berna (I)

Pe 14 februarie 1955, legatia romaneasca de la Berna este ocupata de un grup de luptatori anticomunisti condusi de Oliviu Beldeanu. Actiunea lor este motivata de abuzurile si incalcarile flagrante ale drepturilor omului din Romania la mana regimului represiv condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Sovieticii au avut dificultati in a implanta ideologia comunista intr-o tara ce aratase o imunitate aproape paranoica fata de aceasta, Romania fiind unul dintre statele ce faceau parte din cordonul sanitar impotriva expansiunii URSS, alaturi de Polonia sau Bulgaria.

La apogeul sau, in perioada interbelica, Partidul Comunist Roman avea circa 1.000 de membri, insa, odata cu ocuparea militara a tarii la sfarsitul razboiului influenta comunista a crescut constant. Rezistenta romaneasca nu a intarziat sa isi faca simtita prezenta.

Fortul 13 din Jilava, un obiectiv abandonat de autorităţi

Fortul 13, Jilava! Un nume care până acum 20 de ani băga spaima în oricine! Acum, din penitenciarul de groază a rămas doar o ruină. Ar putea fi un muzeu al victimelor comunismului, ar putea atrage zeci de mii de vizitatori! Acum, este doar un alt obiectiv abandonat de autorităţi.



Noi vedem o piatra! Cineva, cu viziune, ar putea spune ca are o insemnatate istorica. Strainii ar fi in stare sa puna un gard in jurul ei si sa vanda bilete turistilor. la noi e tocmai invers. Majoritatea obiectivelor care ar putea atrage vizitatori sunt lasate in paragina.

Interviu: Ionuţ Caras povesteşte experienţa extraordinară a rolului de partizan din “Portretul luptătorului la tinereţe”

Feţe ca ale luptătorilor anticomunişti nu se mai văd acum pe stradă! – actorul clujean Ionuţ Caras, unul dintre partizanii care apar în “Portretul luptătorului la tinereţe”, a vorbit, într-un interviu pentru CinemaRx, despre primul său rol  în lung-metraj.

“Portretul luptătorului la tinereţe” tocmai s-a lansat în cinematografele din ţară din 19 noiembrie, după ce a avut premiera mondială anul acesta la Festivalul de la Berlin şi a făcut parte dintr-o selecţie specială a Festivalului de Film de la Londra. Pentru această producţie despre lupta anticomunistă din România anilor 1950, Constantin Popescu a câştigat premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava. Filmul a obţinut Premiul Publicului şi Premiul pentru imagine (acordat operatorului Liviu Marghidan) la Festivalul B-EST. “Portretul luptătorului la tinereţe” va fi văzut în curând şi la Festivalul Internaţional de Film de la Torino, care se desfăşoară în perioada 26 noiembrie – 4 decembrie.

Acţiunea filmului spune un episod puţin cunoscut şi mediatizat din istoria României: existenţa şi traiul partizanilor care s-au împotrivit regimului comunist, încă de la instalarea sa, după al doilea Război Mondial. În centrul acţiunii e Ion Gavrilă Ogoranu.

OGORANU S-A REÎNTORS ÎN FĂGĂRAŞ !

sursa: carpatii2009.blogspot.com

“PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE” LANSAT CU SUCCES ÎN CAPITALA DEMNITĂŢII ROMÂNEŞTI !

700 de persoane au făcut neîncăpătoare sala Casei de Cultură din Făgăraş !

După spectacolele de gală prilejuite de lansarea oficială la Bucureşti şi Cluj, era firesc ca filmul „Portretul eroului la tinereţe” să fie lansat în mod oficial şi în capitala Ţării Făgăraşului, locul desfăşurării epopeei lui Ogoranu şi a grupului său de luptători anticomunişti. Din acest punct de vedere, spectacolul de gală desfăşurat miercuri 23 noiembrie 2010, la Casa de Cultură din municipiul Făgăraş, sub egida Monitorului de Făgăraş şi Fundaţiei „Ion Gavrilă Ogoranu”, s-a dorit a avea o semnificaţie în primul rând simbolică.

Şi totuşi, cine s-ar fi aşteptat ca o mulţime de aproape 700 de persoane, foarte mulţi veniţi din satele Ţării Făgăraşului, să facă neîncăpătoare sala Casei de Cultură din municipiu, a cărei capacitate este de 500 de locuri.

Ceea ce s-a petrecut miercuri începînd cu ora 16,3o la Făgăraş este greu de descris în cuvinte. Intensitatea emoţiei colective, starea de spirit copleşitoare, bucuria amestecată cu lacrimi, senzaţia iminentă a prezenţei sufletelor celor morţi în Rezistenţa armată anticomunistă printre cei prezenţi, iată vorbe care, în faţa evenimentului, sunt neputincioase.

O groapa comuna din al Doilea Razboi Mondial, descoperita in Slovenia

O groapa comuna de 20 de metri, ce dateaza din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost descoperita in Slovenia, in apropierea orasului Prevalje. Cercetarile arata ca numarul victimelor ar fi fost de 700, femei si barbati, posibili "colaboratori nazisti" ucisi de antifascisti, potrivit BBC.

Primele semne indica faptul ca majoritatea celor ucisi erau civili, dupa incaltamintea pe care o purtau in momentul mortii. De asemenea, exista cateva indicii care spun ca victimele ar fi fost fie impuscate, fie batute pana la deces.

Luptătorii anticomunişti din munţi, anihilaţi prin trădare

Începute sub semnul idealismului şi al dorinţei de a răsturna noul sistem comunist, mişcările partizanilor din munţi au fost înăbuşite de informările localnicilor şi spionilor. Rubrica „Dosar“ din această săptămână vă prezintă prima parte a unui miniserial dedicat mişcării de rezistenţă anticomunistă din anii 1944-1958.

Aproape toată tinereţea şi-au petrecut-o ascunşi. Cunoşteau ca-n palmă cărările ascunse ale munţilor. Făceau manifeste, atacau fabrici de armament şi convoaie militare, puneau la cale planuri de atac şi se pregăteau pentru momentul îndeplinirii marelui vis: revenirea în România a trupelor anglo-saxone şi căderea sistemului comunist abia instalat cu forţa.

“Portretul luptătorului la tinereţe” - cronica unui film mult asteptat

Portretul luptătorului la tinereţe, a lui Constantin Popescu, proiectat o singură dată la TIFF, e un film cu care am dormit. Ca să văd dacă efectul durează mai mult decât trezirea de după proiecţie. Filmul este o docu-ficţiune închegată despre luptele de gherillă din munţii Făgăraş, în anii 50. Perioada coincide cu cea a instalării comunismului în România ocupată de ruşi.

Popescu face, de la stadiul de concepţie un lucru foarte greu: să transforme o poveste istorică de nişă, cum e episodul rezistenţei anticomuniste din munţi, într-o ipoteză cinematografică, într-un film care să prindă şi la public. Poate că o dată văzut la cinema, acest film va reuşi să redea demnitatea românilor, frustraţi că au fost mult prea obedienţi de-a lungul istoriei lor recente.

Ion Gavrilă Ogoranu (Constantin Diţă), zis Moşu, fost student la agronomia din Cluj ia calea munţilor împreună cu mai mulţi amici hotărâţi să lupte împotriva ocupaţiei până când americanii sau englezii vor veni cu întăriri.

9 Mai, o zi tragică pentru neamul românesc şi Europa!

Ex-Regele Mihai Trădătorul sărbătoreşte la Moscova împreună cu învingătorii care au adus ocupaţia şi teroarea comunistă în România, care ne-au torturat bunicii şi părinţii, ne-au furat bogaţiile ţării, munca mâinilor românilor, au aruncat în temniţă ţărani şi intelectuali şi ne-au încuiat în bezna bolşevismului. (Naţionaliştii Autonomi Timişoara)

Din partea României, a fost invitat oficial numai regele Mihai.
Parada a fost deschisă de soldaţi care au defilat cu drapelul rus şi un steag sovietic, cu secera, ciocanul şi steaua comunistă. - de pe antena3.ro

A ratat un an din viaţă, pentru că, pe 7 aprilie, a ieşit în Piaţă

Sergiu Creţu este un tânăr de 22 de ani. El a fost nevoit să renunţe la facultate, la sportul pe care-l practica de mai mulţi ani, iar acum nu e capabil nici să muncească pentru a se întreţine. Pentru că, pe 7 aprilie, a ieşit în Piaţă...

„Am ajuns ca nişte proşti, dar proşti e puţin spus..."

„Pentru unii este o schimbare, o mare revoluţie, dar cei care au fost bătuţi şi au trecut prin comisariate au o cu totul altă părere", este de părere Sergiu.

„În timpul campaniei electorale toţi veneau cu interviuri, ne făceau poze, partidele făceau „campania adevărului". Alegerile le-au câştigat şi datorită nouă, dar celor care au avut nevoie de tratament le-au spus: „Descurcaţi-vă cum puteţi". Chiar mulţi din conducătorii care sunt astăzi ne-au spus că ce a fost, a fost, iar ce am avut noi nu-i mai interesează".

Dati-i înapoi sapa lui Marius Oprea!

Autor: Doina IOANID

În ultima vreme, Marius Oprea a devenit un caz. Ma întreb de ce un om care a dovedit ce poate, cu vorba și cu fapta, dar mai ales cu fapta, trebuie să devină în România un caz. De ce nu un om apreciat, pentru că-și face bine treaba? De ce avem nevoie de cazuri?  De ce a fost demis un om care s-a ocupat concret de aflarea adevărului, de aducerea la lumină a crimelor unui regim care a distrus și a frînt sistematic vieți? De ce tot acest tam-tam? Răspunsul este unul singur: Marius Oprea este un om incomod,  care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, să meargă să facă săpături, la propriu, să se lupte pentru cei care nu mai sînt sau își așteaptă de ani buni dreptatea.

Sapa lui Marius Oprea a deranjat pe multi, atît de mulți, încît Emil Boc a hotărît sau a fost constrîns să i-o confiște. Și a reușit. Cum? Printr-o decizie politică. Statutul IICCMER i-a permis. Un institut al memoriei, al investigației crimelor comunismului n-ar fi trebuit din start să fie dependent de decizii politice. Faptul că primul ministru numește direct președintele executiv al IICCMER este o mare greșeală.

Un institut atît de important nu trebuie politizat, nu  trebuie sa fie la cheremul fluctuațiilor politice. Dacă mîine vom avea un alt premier, din altă tabără politică, ce facem? Ne jucăm de-a demisul și învestitul în funcții? Ce se întîmplă dacă unui premier nu-i place culoarea ochilor unui om capabil? E absurd. IICCMER trebuie sa fie independent, chiar dacă pentru asta vor trebui fonduri particulare sau europene. Iar numirea președintelui său executiv trebuie să țină cont de un singur lucru: faptele concrete. Pentru că atunci cînd faptele vorbesc, restul e tăcere. Cel mult, zgomot de fond.

Așa că, dați-i înapoi sapa lui Marius Oprea! sursa: observatorcultural.ro