Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.
Cine a trecut graniţa româno-sovietică prin anii ’80 nu poate uita uşor tratamentul care se aplica străinilor în vamă. Cozi, bagaje cercetate cu de-amănuntul, suspiciune, dispreţ. S-a schimbat ceva astăzi din toate acestea? Ne-am dus să vedem.
CĂRŢILE – TERORIŞTI INTERNAŢIONALI13 februarie 2009, ora 14:00. Ne oprim la bariera de intrare în vama ucraineană şi cineva ne dă formulare să le completăm cu datele personale. Textul chestionarului e destul de confuz.
Ora 14:15. Suntem direcţionaţi către poliţia de frontieră. Urmează un lung interogatoriu, trebuind să declarăm scopul călătoriei, profesia, locul de muncă, domiciliul temporar în Ucraina, persoana la care stăm, profesia şi locul său de muncă. Deşi suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, ni se cere suplimentar (ca pe vremuri) să arătăm invitaţia de a vizita Ucraina, făcută nouă de un cetăţean ucrainean. Ce bine că am fost prevăzători şi avem la noi un astfel de document! Totul merge foarte încet, deşi operaţiunile s-au simplificat prin ridicarea obligativităţii de viză pentru cetăţenii UE.
Ora 14:40. Facem declaraţiile vamale. Trecem totul, după formular: camera foto, reportofonul, micile cadouri pentru prieteni... Urmează aceleaşi întrebări care scormonesc trecutul, prezentul şi viitorul. "Aveţi cărţi?" Nu, n-avem cărţi. Pe site-ul Ministerului Român de Externe scrie clar: fără cărţi şi tipărituri în Ucraina! Şi asta doar pentru că suntem români. Remarcaţi cât de bine sunt păzite cărţile (editate în limba română), aceşti terorişti culturali internaţionali, ca să nu intre în teritoriile istorice româneşti, Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud!
Ora 15:00. Părăsim vama cu sentimentul că am avut totuşi noroc.
MOLDOVENI VS ROMÂNI –TEHNICI DE DEZNAŢIONALIZARECât de "subversivă" este limba română – mai ales în Regiunea Odessa, în Basarabia de Sud – aveam să ne dăm seama în orele şi zilele care au urmat, pe măsură ce informaţiile aveau să se strângă. În primul rând, e important de ştiut că în Regiunea Odessa, din cei în jur de 130.000 de etnici români, la recensământul din 2001 au fost declaraţi ca atare doar 724, ceilalţi fiind înscrişi în statistici ca etnici moldoveni. În Ucraina este convenabilă această formulare, care vine, pe de o parte, din istoria comună a Ucrainei şi Republicii Moldova (pe timpul defunctei URSS) şi, pe de altă parte, din trucul de a scoate de sub incidenţa tratatului româno-ucrainean o minoritate care, nefiind oficial declarată română, nu ar trebui să preocupe statul român.
Dar se ocupă Republica Moldova de această aşa-zisă minoritate moldovenească? Este o întrebare la care
răspunsul merită căutat.
Vorbim însă despre o minoritate situată pe locul al patrulea în rândul naţionalităţilor care conlocuiesc în Regiunea Odessa – după ucrainieni, ruşi şi bulgari – asupra căreia se fac tot mai frecvente şi mai vizibile presiuni care să conducă la o deznaţionalizare forţată. Ne-a atras atenţia asupra acestor fapte jurnalistul Vadim Bacinschi, unul dintre fervenţii apărători ai drepturilor minorităţii româneşti, corespondent pentru Basarabia de Sud al săptămânalului Concordia (tipărit în limba română la Cernăuţi).
În cele câteva "şcoli naţionale" care funcţionează în satele şi oraşele cu comunitate românească mai importantă s-a obţinut, la un moment dat, ca în programa şcolară să fie menţionată denumirea de "Limba română". Ulterior, ea s-a transformat în "Limba maternă", apoi în "Limba moldovenească", în momentul de faţă fiind admisă şi varianta "Limba moldovenească – (română)".
ÎN DISPREŢ FAŢĂ DE LIMBA ROMÂNĂChiar şi aşa, în ultimii ani, aceste şcoli s-au împuţinat (vom relua acest subiect pe larg într-un articol viitor), iar la nivel universitar au apărut deja situaţii flagrante. De exemplu, în "Regulamentul admiterii la studii în instituţiile de învăţământ superior din Ucraina pentru anul următor 2009-2010", disciplina "Limba şi literatura română" nu mai apare pe lista materiilor de studiu în baza cărora se face admiterea la facultate la specialitatea "Limba şi literatura română", aceasta fiind posibilă doar pe baza certificatelor de evaluare la "Limba şi literatura ucraineană" şi la... "Istoria Ucrainei"!
Profesorul Gheorghe Jernovei, şeful catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, e de părere că documentul în discuţie este "o tristă greşeală a unui departament ministerial". Tot domnia sa crede că documentul exprimă "dispreţul faţă de etnicii români din Ucraina, cetăţeni ai statului ucrainean, faţă de limba lor maternă, pe care părinţii şi strămoşii lor o vorbesc de mai mult de un mileniu în locurile lor natale, faţă de şcoala cu limba română de predare din Ucraina – pe de o parte, şi faţă de materia şcolară «Limba şi literatura română», pe care nici un regim de stat precedent, nici chiar comuniştii sovietici, la timpul lor, nu au ignorat-o şi nu au exclus-o atât de brutal, pe de altă parte".
Uimeşte această măsură luată într-un spaţiu recunoscut ca multilingvistic (numai în Regiunea Odessa sunt 134 de minorităţi etnice!), singura limbă maternă afectată de Regulament fiind cea română. La Cernăuţi şi la Odessa, ca şi la Ismail – unde se află singura instituţie de învăţământ superior care pregăteşte cadre didactice pentru şcolile româneşti din Basarabia de Sud – se vorbeşte tot mai insistent despre epurarea lingvistică a minorităţii românofone.
Ştie asta şi preşedintele Traian Băsescu? Iar dacă ştie, va face ceva pentru a apăra drepturile minorităţii româneşti la proxima lui vizită în Ucraina?
Furtul limbii în care gândescDestinul şcolii cu limba de predare română în Regiunea Odessa pare să fie hotărât definitiv. Ca şcoală naţională cu o tradiţie seculară, ea este pe cale de dispariţie. Ceea ce nu s-a reuşit să se facă în peste 70 de ani de putere sovietică şi de regim comunist totalitar, în statul ucrainean, suveran şi democrat, s-a făcut în doar 15 ani. La nivel oficial, se speculează mult, vorbindu-se despre reuşita copiilor români care învaţă în şcoală în limba ucraineană. În fond, oricare ar fi reuşita, adevărul este că acestor copii, în mod brutal, li s-a luat din şcoală limba maternă în care gândesc. Ea a fost izgonită de la ea de acasă, introducându-se în loc o altă limbă, numită limbă de stat. Regiunea Odessa, cu etnicii români care o populează, capătă astfel tot mai mult conturul unui teritoriu separat de restul românimii din Ucraina, cu legi şi reguli de comportament făcute anume pentru această zonă.
Sursa:
jurnalul.ro
